4. Sistemul Reflexiv al Realității – tendențiozitatea inteligenței.

articol anterior: 3. Modelul de Gîndire – forma analitică.

Ce este?

Sistemul Reflexiv al Realității este o sintagmă inventată din necesitatea de a completa conceptul de „inteligență reflexivă”.

Sistemul Reflexiv al Realității se referă la componenta personalizată a inteligenței umane,  este de fapt „Eu-l” care modifică acțiunile inteligenței umane  și îi dau componenta tendențioasă.

Inteligența umană este un ansamblu funcțional, un sistem funcțional  din două componente una fiind Predicat iar cealată Subiect  și anume:

1.  Modelului de Gîndire  fiind Predicatul și
2.  „Eu-lui” care imprimă direcțiile tendențioase ale Manifestării Gîndirii fiind Subiectul. „Eu-l” acesta este Sistemul Reflexiv al Realității.

Scopul gîndirii este promovarea intereselor personale de natură fizică sau sau filozofică iar Sistemul Reflexiv al Realității  este Sistemul de Navigație  care operează Modelul de Gîndire.

Sunt precizări necesare de a fi făcute:

• Termenul de „Sistem” este necesar aici pentru că „Eu-l” personal se manifestă în mai multe planuri și în cadrul definirii ce înseamnă acest „Eu” intră atît formele lui cît și relațiile – legăturile între forme. „Eu” este un sistem format din componente.
• Termenul de Reflexiv nu este același cu Reflexivitatea inteligenței (din titlul capitolului „Inteligența reflexivă„).

Folosirea acestui cuvînt aici este o glumă cu omonime pe care mi-o permit pentru că toată chestiunea este invenția mea iar eu sunt un neserios care glumește cu chestiunile importante ale lumii.  

Să explic și gluma: în Sistemul Reflexiv al Realității, reflexivitatea face referire la felul în care individul „Eu” reflectă Realitatea pe cînd în Inteligența Reflexivă termenul de reflexivitate se referă la proprietatea de reflexivitate din matematică – logică a unei funcții și anume proprietatea de a fi egală cu ea înseși.

Componentele Sistemului Reflexiv al Realității:

Sunt trei componente ale Sistemului și anume:

• „Eu-l visceral” (intern);
• „Eu-l de interfață” (periferic);
• Procesele de funcționare interne, adică relația dintre „Eu-l visceral’ și cel „de interfață„;

Descrierea componentelor:

• Eu-l visceral reprezintă conștiința proprie interioară, profundă. Este vorba aici despre cum se vede- cum se percepe pe el însuși un individ ca ființa cu necesități.

Necesitățile care definesc conștientizarea propriei existanțe sunt atît de natură biologică- fiziologică cît și de natură filozofică.  Problematica  acestor tipuri de conștientizări  este descrisă pe larg în capitolul  Rădăcina Omului .

Eu-l visceral este ca un animal cuibărit în fundul vizuinii, departe de lume și de interacțiunile cu Realitatea tumultoasă.

• Eu-l de interfață reprezintă imaginea fizică și virtuală cu care individul participă la Realitate.

Este „avatarul” (robotul) biologic  condus din ascunzișul intern de către Eu-l visceral și totodată este avatarul (imaginea) virtuală cu care individul interacționează cu Realitatea virtuală (Realitatea de idei și din idei).

• Relația dintre Eu-l visceral și Eu-l de interfață. denumite aici Procesele de funcționare interne. Relația aceasta este bilaterală și de condiționare.  Visceralul condiționează și comandă  și modifică Interfața iar Intefața la rîndul ei condiționează și modifică visceralul.

Trebuie remarcat că Visceralul comandă Interfața, această relație fiind unică și doar în acest sens.  Condiționarea și modificarea sunt relații comune și bidirecționale .

Forma analitică a Sistemului Reflexiv al realității.

Ei da, tot la forma analitică ajung! Se vede și de aici că oricît de intelectualist este acest demers al meu, tot la inginerie ajung. 

Pentru a obține o Formă analitică trebuie asociate valori și calități cuantificabile celor trei componente ale Sistemului Reflexiv al Realității.

• Eu-l visceral este deja studiat și are regulile de măsurare stabilite în capitolul Rădăcina Omului deja. În esență valorile măsurabile  sunt date de procentul binomial care definește profilul filozofic al individului.

Procentul binomial sau Raportul binomial este un termen inventat pentru acest experiment în sens larg (experimentul fiind Blogul). Îl voi folosi aici ca atare cu sensul inventat și bine definit în articolele despre acest subiect.  Pentru prescurtare (din milă creștinească adică) îi reiau definiția: înseamnă raportul specific între componenta atavică și componenta existențială specifice unui individ om. Procentul acesta se poate scrie în cifre (ca de exemplu un procent binomial 80/20 însemnînd 80% atavism și 20% existențialism) și este măsurabil prin metode de investigație sociologică.  În cadrul exemplificărilor și a experimentului mental voi stabili convenția că valoarea binomului este dată de prima componentă și anume de atavism. Astfel în exprimările ulterioare un procent binomial mai mare va însemna o componentă atavică mai mare.

•  Eu-l de interfață este suma valorilor, a calităților și a caracteristicilor prin care un individ interacționează cu realitatea. În principiu este cel mai studiat domeniu de evaluare a indivizilor singura problemă fiind necesitatea separării valorilor derivate forma analitică a Eu-lui visceral pentru a nu compromite analiza. Așadar caracteristicile măsurabile ale Eu-lui de interfață sînt:
  • valorile bio – fizice. Se pot introduce în scară de valori  caracteristicile de natură sexuală ( valoarea sexuală, contează în contestul realității), putere fizică, abilități fizico-dinamice
  • valorile intelectuale – psihologice, fiind vorba aici de seturile de valori asociate  diverselor abilități și caracterisitice nemateriale (ne-fizice adică) cum ar fi:
    • agresivitate;
    • disciplină, regularitate;
    • curaj;
    • milă-empatie;
    • rezistență psihică;
    • credință;
    • altruism;

etc.

• Procesele de funcționare interne sunt o formă subdivizionară a inteligenței umane şi sunt procesele în „programul mașină” în interiorul Sistemului Reflexiv al realității, adică relațiile de logică și transfer de informații prin care Eu-l visceral și Eu-l de interfață comunică și se condiționează reciproc. Procesele de Funcționare internă sînt comune tuturor vietăților dezvoltate și de regulă reprezintă forma principală a inteligenței din regnul animal.

Valorile asociate Proceselor de Funcționare interne sunt măsurabile și capătă valori în scală simplă.

Analiza Formelor analitice ale Modelului de Gîndire și ale Sistemului Reflexiv al Realității.

Scopul final al clasificării, a decriptării fenomenelor și a aducerii lor în Forme Analitice este integrarea acestor Forme Analitice în proceduri de analiză.

Folosind bazele teoretice tocmai expuse mai sus în tot capitolul Inteligenţă Reflexivă se pot materializa bazele de date, relațiile analitice din cadrul proceselor de inteligență a oricărui individ obținînd în final informații corecte și utile atît în ceea ce privește capabilitatea reală de interacțiune cu o organizație (pentru interviuri de angajare de exemplu) cît și necesitatea reală de educație.

Formele actuale de clasificare a inteligenței umane (cele nouă sau mai multe tipuri de inteligență, tipurile de profiluri de personalitate) sunt deja primitive în acest context.

Operabilitatea și eficiența interpretărilor actuale despre Inteligența umană în contexte practice cum ar fi cele de evaluare psihologică sau de stabilire a tipului de educație sunt și ele depășite fiind primitive prin comparație cu posibilitățile lucrului cu Formele Analitice.

Este puțin probabil că eu să continui acest subiect, continuarea fiind din categoria proiectelor de categorie grea (poate fi chiar proiect de o viață a cuiva implicat în domeniu) care necesită muncă, studiu și implicare. Nu de la mine. Pentru un Meci maieutic este suficient.