articol anterior: 2. Inteligența reflexivă. Sistemul și Postulatele 1 și 2.

Forma analitică a Modelului de Gîndire este o matrice  vectorială  care poate fi analizată, interpretată și pe baza căreia se pot face descrieri analitice ale necesităților sau a potențialului intelectual ale unui individ. Este o unealtă eficientă atît în analiza necesităților educaționale ale unui individ cît și în optimizarea utilizării / a încadrării în activitate  a individului analizat.

1.Ce este Modelul de Gîndire?

Ce înseamnă această sintagmă: Model de gîndire ?

Primul răspuns, răspunsul intuitiv și de bun simț adică  este că Modelul de Gîndire este logica în acțiune. Rădăcina comună  a diverselor forme de gîndiri prin care un om transformă informațiile – ipotezele în concluzii sau conjecturi este la prima vedere clară și  este vorba de logică așa cum este ea definită în filozofie și matematică.

Ei bine, în realitate doar în cîteva cazuri absolut singulare gîndirea unui om este doar  logică¹  pentru că  în majoritatea covîrşitoare a situaţiilor logica din raționamente  este modificată de tendențiozitate și de faptul că operează pe nivele multiple cu valori discontinui. 

Gîndirea fiecărui individ este astfel modificată față de logică și personalizată într-un Model de Gîndire Propriu, model în care logica generală aristotelică  este grefată pe un set de deziderate proprii și este aplicată diferențiat ca direcție, valoare și sens pe multiplele nivele pe care funcționează simultan sau consecutiv.

Modelul de Gîndire este logica absolută în funcțiune pe nivele multiple diferențiate  acțiunea ei fiind atît simultan cît și consecutivă după o matrice structurală proprie fiecărui individ. 

 

Scopul gîndirii este promovarea intereselor personale de natură fizică sau sau filozofică iar Modelul de Gîndire este matricea personalizată prin care logica absolută este implementată pentru atingerea acestui scop.

În acest sens ordonarea analitică și descriptivă a Modelelor de Gîndire este esențială pentru înțelegerea corectă a realității și a cunoașterii eficiente a oamenilor care populează această realitate.

2.Elementele constituente ale Modelului de Gîndire.

Definirea formei analitice, a formei măsurabile și interpretabile după reguli simple a unui Model de Gîndire presupune două seturi de  caracteristici care combinate produc matricea personalizată a Modelului de Gîndire a unui individ.

Sintagma „matricea Modelului de Gîndire” nu este o metaforă, în final forma analitică este o matrice cu vectori.

Vom avea așadar două componente  ale Modelului de Gîndire:

  1. Valorile măsurabile ale inteligenței umane. Sunt seturile de valori măsurabile prin car ese obține descrierea capabilităților intelectuale ale unui individ în situații punctuale. Aceste valori le voi denumi în continuare „Valorile măsurabile ale Gîndirii caracteristice”
  2. Nivelele Modelului de Gîndire, fiind structura pe trei nivele principale fiecare cu trei vectori în care se manifestă holisitic de fiecare dată – permanent, așa este  inteligența umană în funcțiune.

    2.1.Valorile măsurabile ale Gîndirii  caracteristice.

De la un individ la altul sunt diferențe ale modului în care se execută operațiunile logice, diferențe datorate atît calității diferite a structurii fizice – a creierului individului cît și a nivelului de „finisare” a acestei structuri fizice.  În esență este vorba despre cît de inteligent natural este un individ și cît de educată este această inteligență.

Analitic și simplificat sunt trei  valori  ale Gîndirii  Caracteristice ale unui individ care se combină în diferite raporturi. 

Aceste valori măsurabile sunt:

  •  viteza de gîndire;
  • claritatea concluziei – a conjecturii³  produse;
  • flexibilitatea formulării concluziei – cojecturii produse. Se referă la interconectivitatea concluziei cu alte concluzii (ca să poată fi operată cu ușurință) și este tributară în mare măsură nivleului de cultură și capabilității de a folosi semantici flexibile a individului;

Aceste trei valori  pot fi măsurate prin metode de studiu sociologic psihologic. Pentru folosirea lor în stabilirea formulării analitice vom lua în considerare   o scară de la 1 la 10 prin care să fie descrise valorile Gîndirii Fundeamntale, obținîndu-se astfel un set de valori cu care se poate opera.

Fiind un set de trei valori acesta poate fi asimilat cu un vector și de aceea termenul folosit va fi de vectorul inferenței atunci cînd voi face referire la valorile măsurate ale uni tip de gîndire.

2.2. Nivelele Gîndirii Fundamentale Caracteristice.

Sunt cele trei niveluri pe care operează permanent Inteligența Umană în funcțiune.

  1. Gîndirea exploratorie denumită în continuare  inferență⁴  de grad 1. Este procesul prin care un individ extrage din realitatea nedescrisă informații și produce ipotezele care o descriu.   Această componentă a gîndirii  greu de văzut  dar poate fi măsurată producînd în urma măsurătorilor Vectorul inferenței de grad 1 caracteristic unui individ. Valoarea mare a acestui vector este caracteristică a ceea ce obișnuit se numește gîndire creativă și este componentă specială a inteligenței artiștilor  și a creatorilor de orice fel.
  2. Gîndirea de analiză denumită în continuare inferență de grad 2. Este forma comună de înțelegere a proceselor de gîndire fiind procesul prin care un individ procesează ipotezele produse de inferență de grad 1 sau din preluarea de ipoteze care descriu o realitate din alte surse și obține concluzii – conjecturi. Acest tip de gîndire este forma la care se face referire în majoritatea situațiilor cînd subiectul este inteligență sau la procesele de gîndire. Vectorul caracteristic (cele trei valori măsurabile prin care este descrisă) inferenței de grad 2 -inferența comună este caracteristic de valoare mare pentru oamenii descriși ca fiind analitici.
  3. Gîndirea holistică-abstractizarea denumită în continuare inferență de grad 3. Este formă de gîndire care preia concluziile inferenței de grad 2 sau concluzii importate și le transformă în legități generale, ipoteze sau concluzii conjecturi ale unei realități integratoare, superioare. Forme caracteristice a acestui tip de inferență este gîndirea religioasă și gîndirea filozofică sau gîndirea creativă a artiștilor.  Un vector mare pentru acest tip de inferență este specific oamenilor definiți social ca fiind înțelepți. Preponderența acestui tip de gîndire este specifică inteligenței flexibile⁵.

În final Gîndirea Fundamentală a unui individ poate fi transpusă analitic într-un set de trei vectori care definesc destul de exact capabilitățile cît și vulnerabilitățile intelectuale ale unui individ.

3. Formularea Analitică.

Forma  analitică propusă pentru Gîndirea Fundamentală a unui individ este o serie de numere care se prezintă așa:

(5,5,8)(9,9,x)(2,2,8)

în care  valorie dintre  paranteze –  vectorii indică valoarea măsurată a  cababilităților de a susține inferații de grad …  însemnînd în acest caz penntur inferația de grad 1:

  1. viteză de gîndire =5  pe scară de la 1 la 10;
  2. claritatea concluziilor= 5 pe scară de la 1 la 10;
  3. flexibilitatea interconectivitatea concluziilor cu alte concluzii=8 pe scară de la 1 la 10;

Pentru ceilalți vectori aceiași logică doar că  în loc de 10 se folosește X.

3.1. Diferențialele interne și valoarea de optimizare:

După cum se vede la exemplul ales există diferențe de valoare semnificativă între valorile  din cadrul vectorului.

Sunt două valori diferențiale  esențiale și anume

Diferențialul primar – diferențial educațional și de disciplină de gîndire care apare ca rezultat între prima valoare a vectorului și a doua valoare a vectorului. Adică o viteză de gîndire care produce claritate a concluziilor diferită înseamnă în cazul în care este negativă (viteza de gîndire mică, claritatea concluziilor mare) că individul are o gîndire eficientă obținută prin educație superioară capabilității naturale iar un diferențial educațional pozitiv (însemnînd că viteza de gîndire este superioară capabilității de a trage concluzii clare) înseamnă că nivelul de educație și organizare a gîndirii este inferior capabilităților intelectuale native..

Diferențialul secundar – diferențial de asimilare (de import) apare ca rezultat între valoarea a doua din vector (claritatea concluziilor) și a treia valoare a vectorului (inter conectivitatea concluziilor). În această situație dacă avem un diferențial negativ în sensul în care claritatea concluziilor este mai mică decît inter conectivitatea lor este implicit că aceste concluzii suferă un upgrade prin importuri, prin valorificarea experienței, a gîndirii sau pur și simplu a cutumelor în care trăiește.

Concluziile, analiza și operativitatea de a lucra cu aceste valori poate le voi scrie în alt articol.

3.2. Exemplificare:

Studiu de caz pentru  vectorul Model de Gîndire  dat mai sus și anume:

(5,5,8)(9,9,x)(2,4,8).

Cum se traduce:

Primul vector  Vectorul inferenței de grad 1 are valorile în cazul exemplificat (5,5,8) și înseamnă că individul în studiu are:

  1. viteză de gîndire exploratorie  =5 (pe scară de la 1 la 10)
  2. claritatea concluziilor în gîndirea exploratorie= 5 (pe scară de la 1 la 10);
  3. flexibilitatea interconectivitatea concluziilor cu alte concluzii=8 (pe scară de la 1 la 10);

Asta s-ar traduce în limbaj comun că acest individ în ceea ce privește gîndirea exploratorie, capacitatea de a extrage informații din realitatea ne descrisă este medie (prima valoare din vector, nota 5), informațiile acestea au un nivel mediu de claritate prin forța proprie de gîndire (a doua valoare din vector, tot nota 5) dar le folosește bine spre foarte bine (nota 8) în a le introduce în procesul de gîndire, evident după ce le-a asumat.

Nivelul de pregătire – educaţie este optimizat după capabilitățile intelectuale (diferențial educațional zero) dar cu mare deschidere pentru lucru în echipă în situații exploratorii (diferențial de asimilare – de import 3, diferență întra valoarea a doua – 5 şi ultima valoare – 8).

Al doilea vector :  Vectorul inferenței de grad 2 are valorile în cazul exemplificat (9,9,x) și înseamnă că individul în studiu are:

  1. viteză de gîndire comună – de analiză = 9 (pe scară de la 1 la 10)
  2. claritatea concluziilor în gîndirea comună – de analiză= 9 (pe scară de la 1 la 10);
  3. flexibilitatea interconectivitatea concluziilor cu alte concluzii =10 (pe scară de la 1 la 10);

Asta s-ar traduce în limbaj comun că individul are  o viteza de gîndire comună mare, obține concluzii clare la același nivel și cu foarte puțin import de gîndire se poate interconecta cu alte concluzii.

Al treilea vector:  Vectorul inferenței de grad 3 are valorile în cazul exemplificat (2,4,8) și înseamnă că individul în studiu are:

  1. viteză de gîndire holistică- integratoare = 2 (pe scară de la 1 la 10)
  2. claritatea concluziilor în gîndirea holistică – integratoare = 4 (pe scară de la 1 la 10);
  3. flexibilitatea interconectivitatea concluziilor cu alte concluzii = 8 (pe scară de la 1 la 10);

Asta se traduce că individul are o foarte mică disponibilitate și capabilitate de a gîndi lucrurile în forme abstracte – filozofice, are totuși o pregătire temeinică în acest sens (cel mai probabil în aceste situaații este dogmatism de tip religios, dogmatism care organizează destul de eficient concuziile filozofice) și o foarte bună capabilitate de a întegra aceste concluzii, o dată obținute, cu alte concluzii. Această ultimă situație presupune un diferențiator de import foarte mare, negativ (-6) ceea ce înseamnă că importul de idei și gîndire în chestiuni de natură holistică – filozoifică – artă – abstractă este preluat în calupuri masive .

Avem de-a face deci cel mai probabil cu un inginer sau cu o persoană care ar fi putut fi un inginer bun.

Note

¹ LÓGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊ Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. S ursa : dex online- logică

²Sistem închis = sistem logic care conține ipoteze clare și din care pe baza inferenței se obțin concluzii unice.

³Conjecturi =  supoziție  bazată pe aproximări sau probabilități  și care înlocuiește o concluzie   

⁴Inferență = procesul de deducție prin care se obțin concluzii din ipoteze în cadrul unui sistem 

⁵Inteligență flexibilă = Termenul se referă în formă foarte simplificată la abilitatea de a învăța principiile de funcționare și relațiile între elementele unui sistem și apoi să fie aplicate unui alt tip de sistem

urmează:   Sistemul Reflexiv al Realității

Anunțuri