Fragment republicat din Dicționar de Cuvinte Ascunse: elita și arta. Ce este arta ? Ce înseamnă elita ?

Arta / artiștii

Marea provocare – definiția artei.

Conceptele acestea noi  dacă sunt utilizate pentru înțelegerea realității și a  modului de a privi /înțelege omul ca binomial (inclusiv a formei superioare de individ, individul elită) creează posibilități noi de cunoaștere. Una din aceste posibilități este înțelegerea conceptului de artă, artiști, operă de artă. Practic fără folosirea semanticii deja dezvoltată pînă acum este imposibil de a defini arta/obiectul de artă  dar avînd la dispoziție aceste instrumente chestiunea definirii artei devine simplă și intuitivă.

Sunt două semantici speciale produse pentru acest articol care pot provoca confuzii. Sunt definite clar și precis anterior dar le voi re-defini pe scurt:

  • În acest articol (și în celelalte din blog) formulările  „existențial”, „existențialism” au valoare particulară total diferită de omonimele din limbajul filozofic curent. În context înseamnă/se referă la totalitatea demersurilor de natură intelectuală pe care le face un individ pentru a-și înțelege sensul vieții și poziționarea lui față de univers.
  • De asemenea  expresia „procent binomial” se referă la procentul dintre activitatea individului direcționată pentru a-și acoperi nevoile bio-fiziologice (atavism) și cele de natură „existențială”. Procentul binomial definește „profilul filozofic” al individului.

Voi da în continuare prima  definiție completă a artei în două teze:

  1. Artă este procesul de producere a unei opere de artă.

  2. Opera de artă este produsul unui om – denumit artist, prin care acesta folosind una sau mai multe metode de comunicare transmite o formă de cunoaștere existențială la care artistul are acces. Cunoașterea existențială poate fi urmare a unor gîndiri proprii și originale sau a înțelegerii existențialismului altuia.

Sunt cîteva concluzii care merită subliniate în urmă acestei definiții și anume:

  •  O operă de artă este produsă de un om. Un produs natural, oricît de frumos sau interesant ar fi sau oricît de mare îi este impactul asupra oamenilor, nu este obiect de artă. Dar este suficient ca un artist (sau un om care prin această acțiune devine artist) să exercite o acțiune modificatoare asupra obiectului și acesta poate deveni obiect de artă. Adăugarea unui nume sau a unei povești poate transforma o stîncă în obiect de artă.
  • O operă de artă nu este mai mult sau mai puțin valoroasă artistic luînd criteriu calitatea meșteșugărească sau tehnică a ei. Singurul criteriu de evaluare  artistică este mesajul existențial al operei de artă. Mesajul existențial fiind cu referire la „existențialismul” pe care l-am definit și fără de care nu are înțeles.
  • O operă de artă este creată cu intenție și cu înțelegere a ceea ce transmite. Faptul că un artist nu poate exprima în cuvinte ceea ce are de spus este irelevant, comunicarea lui este prin ceea ce face. Arta făcută de artiști care experimentează rezultate aleatorii ale unei tehnici nu este un produs aleator, artistul are o intenție (sau mai multe) de comunicare și are ceva de spus.
  • O operă de artă nu este mai mult sau mai puțin valoroasă artistic în funcție de numărul celor care o înțeleg (a oamenilor care înțeleg mesajul existențial). Dau ca exemplu situația în care o operă de artă  nu este înțeleasă de nimeni din cei care iau contact cu ea dar mesajul ei există și este recunoscut ca fiind atașat operei. Ea va deveni atunci dezideratul cultural suprem al comunității aceleia, momentul înțelegerii ei este momentul depășirii unui prag evolutiv, fiind o operă de artă extrem de valoroasă – capodoperă. În opoziție alt exemplu, un obiect de artă înțeles de majoritatea oamenilor poate avea (și de regulă chiar așa este) un mesaj existențial foarte jos,  fiind înțeleasă pentru că este facilă. În această situație valoarea artistică a obiectului este mică, pe măsura mesajului existențial.
  • între oamenii de elită și fenomenul artistic este o legătură fundamentală. O neînțelegere corectă a raporturilor duce destul de des la concluzii greșite. Eu consider că lucrurile sînt acum clare și simple în această privinţă. Într-o formă particulară a raporturilor acestea, un om de elită este evaluat rapid „cît de mult este om de elită” în funcție de legăturile cu fenomenul artistic. Nu este neapărat rău mai ales că sunt conexiuni intrinseci între concepte, dar modul acesta de evaluare favorizează ipocrizia.
  • Cea mai incitantă concluzie a definiției artei se referă la emoția artistică. Emoția artistică fiind înțeleasă și bine definită ca efectul contactului cu o operă de artă. În noua situație, emoția artistică capătă sens ca înțelegerea a mesajului existențial al obiectului de artă. Iar o consecință a acestei concluzii este că arta, consumul de artă îi face pe oameni superiori condiţiei lor biologice date (adică le modifică procentul binomial natural, scuze pentru conciziune).

Metaforic ar suna așa: un om supus influenței artei se îndepărtează de starea de animal în favoarea umanității.

Am lămurit cred  și motivul pentru care am pus miniaturi de artă abstractă pe tot parcursul capitolelor din „Fundamente”. În primul rînd pentru că mie îmi plac ² și în al doilea rînd pentru a sugera rădăcina comună a problemelor.

¹Cine are de criticat ceva despre aceste simplificări, să citească mai întîi capitolele dedicate subiectului.  Simplificarea are dezavantajele ei după cum se vede.

² Nu am idee dacă  „a plăcea” o operă de artă abstractă este o formulare acceptabilă de exprimare.  Sună rezonabil și simplu. După cum am zis, nu am vrut să ma complic acum cu  expresii perfecte. Mea culpa.

Anunțuri