Anterior 1.Inteligența, miza maieutică.

„Inteligența” este un concept ambigu și foarte volatil. Motivul principal dar nu singurul, este că avem de-a face cu un concept omologic¹ –  adică se definește el prin el însuși.

Alt motiv al ambiguității este că termenul este folosit extins cu referire la procesele electronice sau/și cibernetice din cadrul mașinăriilor și  la funcțiile cognitive ale animalelor.

Asemănările și deosebirile între Inteligența umană și restul „inteligențelor” este cam la fel cu asemănarea între o cutie de viteze automată și cutiile de pantofi.

După cum se va vedea în concluziile finale ale studiului Inteligența umană este o funcție bine și clar definită și este asociabilă doar oamenilor.

Ieșirea din ambiguitate este necesară și clarificatoare.

Sistemul² teoretic integrat al Inteligenței Umane.

Se cuvine să fac precizarea că denumirea de Sistem Teoretic integrat al Inteligenţei Umane a fost necesară pentru a descrie din titulatură întreaga acoperire. Voi folosi în continuare doar prescurtarea de „Sistem” sau „Sistemul Teoretic” mai ales pentru a face diferențierea dintre acesta, ca formă principală și Sistemul Reflexiv al Realității, parte componentă – subansamblu al Sistemului Teoretic.

Am construit Sistemul Teoretic de la zero, fiind o construcție cu Postulate, reguli și legități care are ca scop final producerea unor modele operaționale, descrise în seturi de numere interpretabile. Este singura metodă prin care eu pot aborda chestiunea definirii complete a inteligenței umane astfel încît să fie pe de o parte complet acoperitoare pentru toate formele de inteligență umană iar pe de altă parte să fie clar restrictivă pentru a nu introduce în concept forme străine.

Sistemul Teoretic (integrat al Inteligenței Umane) are următoarele elemente costituitive:

  1. Postulatele, baza axiomatică. Sunt două Postulate pe care se întemeiază Sistemul Teoretic;
  2. Legitățile, fiind vorba de  legile generale ale Sistemului  și anume Reflexivitatea inteligenței  dar și de legile specifice și anume  relațiile din cadrul Modelului de Gindire și din interiorul Sistemului Reflexiv al Realității;
  3. „Agregatele” sistemului, parțile definite pe care se operează și care sunt părțile „contondente” din care este costituit Sistemul Teoretic. Sunt două și anume 1.Modelul de Gindire și  2.Sistemul Reflexiv al Realității;

Postulatul 1

 Inteligența se referă la totalitatea proceselor prin care un om prelucrează informațiile.

Ca orice postulat are o doză de puerilitate dar impune cîteva direcții rigide pe care îmi voi sprijini construcția ulterioară.

Conscințele Postulatului 1:

  • inteligența se referă doar la oameni. Celelate forme de folosire a cuvîntului- a termenului sunt asimilabile metaforei  sau sunt din altă poveste;
  • inteligența este un proces eminamente subiectiv- subiectivizat. Este atașată subiectului, depinde de acesta;
  • în cadrul conceptului  se evindețiază clar cele două componente ale inteligenței și anume „acțiunea de a gîndi” și „subiectul care suportă/susține gîndirea”;
  • în Postulatul 1 nu se face referire la scop, direcție, motivație;

Legitatea generală a Sistemului Teoretic: Reflexivitatea

Reflexivitatea în acest context se referă la conceptul matematic al reflexivității.

Luat din matematică stricto sensu termenul înseamnă:

reflexivitate= proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși

Compararea inteligenței umane cu algebra, cu numerele raționale mai precis nu este una întîmplătoare.

Ironic este că sintagma de „numere raționale” nu vine de la „rațiune” ci de la rație=fracție dar omonimia asta este o rafinată coincidență.

Ei bine , operațiunile cu numere raționale din algebra clasică au trei proprietăți distincte si una derivată și anume:

1. reflexivitatea: a=a
2. simetria: a=b atunci b=a
3. tranzitivitatea: a=b si b=c atunci a=c
4. echivalența: relația de egalitate in domeniul numerelor rationale avand proprietatile de reflexivitate, simetrie, tranzitivitate este o realtie de echivalenta.

iar din toate aceste trei+una proprietăți doar Reflexivitatea se aplică inteligenței umane, restul de proprietăți (simetria și tranzitivitatea doar deoarece echivalența este un rezultat al existenței tuturor patru) nefiind aplicabile aici.

„Bine, bine dar dacă doi indivizi sunt congruenți pînă la ultimul boson³? Atunci  s-ar aplica absolut toate cele patru principii.”

Nu există simetrie și tranzitivitate între două inteligențe umane dacă nu din motivele practice și evidente  măcar din motivul mai subtil că la nivelul de numere mari (adică mergînd pîna la nivel subatomic) la care se operează congruența intră în calcule  principiul incertitudinii a lui Heisenberg care printre altele zice clar ca nu există două chestii mici (particule subatomice, referirea la „mici” e o glumă) la fel.

Ce înseamnă de fapt Reflexivitatea inteligenței umane?

Înseamnă că o inteligență umană, a unui om  este doar ea înseși egală cu ea.

Este evident că de fapt titulatura completă a Inteligenței reflexive, pentru a fi completă și clară ar trebui să fie: Inteligența umană reflexivă nesimetrică și netranzitivă. Dar pentru că eu inventez chestiunile astea îmi iau dreptul să rămînă doar varianta scurtă. Am zis!

Nu numai că este egală doar cu ea înseși dar este și un produs al sieși.

Tare asta!

Spre exemplu, dilema rezolvată a lui Decartes  cum că a gîndi este certitudinea existenței („Cogito ergo sum”) este o formă particulară a refelxivității intelectuale. De asemenea toate interogațiile filozofice de tipul Eu sunt gîndul meu sau gîndurile mele mă fac Eu” sunt fix formele de aplicare a pricipiului  reflexivității intelectuale.

Postulatul 2

Inteligența umană este reflexivă, fiind întotdeauna doar egală cu ea însăși și nu poate fi simetrică, tranzitivă cu altă inteligență umană.

Elementele constituitive ale Inteligenței reflexive.

Forma fundamentală, rădăcina comună  a diverselor forme de gîndiri prin care un om transformă informațiile – ipotezele în concluzii sau conjecturi este la prima vedere clară, este vorba de logică. Dacă studiul inteligenței umane se oprește aici atunci concluzia ar fi că Inteligența umană este acțiunea de a folosi logica – aceasta fiind forma gîndirii. Această afirmație ar fi evident un fals datorat prostiei.

Ei bine, în realitate doar în cîteva cazuri absolut singulare gîndirea unui om este doar  logică¹  iar în majoritatea covîrşitoare a situaţiilor logica din raționamente  este modificată de tendențiozitate și structurată pe planuri multiple de relaționare cu realitate. Gîndirea fiecărui individ este astfel modificată față de logică și personalizată fiind vorba de un Model de Gîndire Propriu aplicat unei structuri variabile -Eul propriu.

O gîndire coerentă are în ea o matrice de aplicare a unor seturi de aplicații  de logica generală aristotelică  grefate pe o structură care o conduce către  deziderate proprii.

Inteligența Umană este  un ansamblu funcțional neseparabil între Eu-l propriu  (denumită în continuare în acest capitol   Sistemul Reflexiv al Realității și avînd un articol întreg dedicat) și Modelul de Gîndire caracteristic unui individ (despre care de asemenea este un articol dedicat mai încolo în acest capitol).

Scopul gîndirii este promovarea intereselor personale de natură fizică sau sau filozofică iar Modelul de Gîndire este matricea personalizată prin care logica absolută este modificată pentru atingerea acestui scop

Note:

¹ Omologic = enunț care stipuleaza ceva, de la proprietati semantice pana la caracteristici structurale sau gramaticale despre el însuși (n.a.);

² Sistem, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit. Sursa: Dexonline.ro/definitie sistem

² Bosonii  nu există. Boson Higs, Boson X particula lui D-zeu sau oricum i se mai zice nu există.  Este o faltulație intelectuală prin care „oamenii de știință ” descriu în timpul prezent limita lumii cam la fel cum o descriau înaintașii lor „oamenii de știință” din vechime capătul lumii plate. Lipsa de înțelegere, inabilitatea majoră a celor din domeniu de a avea vectorul inteligenței exploratorii (termenul este descris mai încolo în acest capitol) cît de cît dezvoltat duce la astfel de aberații.

Urmează :3. Modelului de Gîndire – forma analitică.

Anunțuri