„Definiția „intelectualului” este rezultatul unui demers de bun simț de interpretare a epistemologiei.”

 

Să explic poanta: epistemologia este o ramură a filozofiei care se ocupă de „cunoaștere”, unul din principiile ei fiind că „…se îndepărtează de cunoașterea comună și de bunul simț „. 

Adică cum ar veni, eu am ajuns la  definiția respectivă ( a intelectualului) interpretînd pe baza de bun simț metoda de gîndire care exclude bunul simț.

La final, dacă cel care citește asta nu prea are idee clară despre ce înseamnă „bun simț” sau face confuzie, eu n-am ce face. Este o minune ne epistemologică că a ajuns cu cititul pînă aici.

 

Anunțuri