În continuarea profețiilor despre politică, serie începută o dată cu seria Turcia – political landslide 1  fac analiza situației PSD-ului din perspectiva sfîrșitului lunii ianuarie 2017, ce va urma  și ce mie îmi este evident acum (și va fi la fel de evident celorlați după ce se vor fi întîmplat întîmplările).

Noaptea cuțitelor lungi (în germană Nacht der langen Messer) sau „Operațiunea Colibri” (de unde și numele articolului) a avut loc în Germania între 30 iunie și 2 iulie 1934 când regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din motive politice.¹

Tipul acesta de operațiune de epurare a partidului propriu este regulă de funcționare  a partidelor autocratice, în această categorie fiind fără dubiu PSD-ul nostru. Voracitatea unei astfel de organizații este constant întinerită prin devorarea propriilor lăstare nonconforme iar în ciuda voracității aceste procese sunt dătătoare de vigoare și putere pentru aceste organizații.

„Epurare politică” este o sintagmă care dă atît fiori de spaimă cît și adrenalina carnasierului oricărui membru PSD-ist. Existența chiar și potențială a acestui tip de eveniment este garanția vitalității organizației și implicit a potențialului de reușită personală al fiecărui membru.

Planul.

Sunt cîteva caracteristici de care în orice situație trebuie ținut cont cînd este vorba de PSD și anume:

  • sunt o organizație puternică, autocratică și bine condusă;
  • au putere reală, au posibilitatea de a produce scenarii și uneltele de a le duce la îndeplinire cum nici măcar Biserica Ortodoxă nu poate;
  • pot face planuri complicate cu bătaie lungă. În contra  primei impresii așa ceva de fapt este foarte greu de înfăptuit în organizații mari, cu cît mai mare organizația cu atît forțele entropice  sunt mai mari. PSD-ul însă este o organizație mare dar unită și flexibilă;
  • au conducere inteligentă. Cu siguranță cei care îl conduc sunt oameni de mare performață intelectuală;

Cu toate acestea evident nu sunt infailibili, mersul României de după anul 2000 a fost suficent de surprinzător  și pentru ei. Coagularea forțelor Statului de drept, demersurile anticorupție sustenabile i-au luat pe nepregătite și pe ei ca și pe majoritatea politicienilor din țară. Diferența este că ei au căzut de mai sus decît alții.

Istoria pe scurt:

PDSR-ul este epoca de aur a PSD-ului.
În 1997 la arestarea preventiva din cauza acuzațiilor de corupție a fostului deputat Gabriel Bivolaru PDSR a organizat mitinguri de solidarizare. Contra justiției au fost Adrian Nastase, viitor prim-ministru si, ulterior, detinut condamnat pentru acte de coruptie, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu etc

Istoria crizei năucitoare din care iese acum PSD-ul este destul de sincronă cu povestea  melodramatică a  insitiuțiilor anticorupție. Să exemplific:

  •  Anul 2000, era fix la începutul epocii Iliescu 2 cînd deja PSD-ul funcționa eficient în preluarea economiei țării. Ca urmare a presiunilor la nivel internaţional (și ca urmare a intențiilor de apropiere de UE și de structurile NATO) cu privire la amploarea îngrijorătoare a fenomenului corupţiei în toate palierele societăţii româneşti, prin Legea 78/2000 s-a instituit prima structura instituţională distinctă de combatere a corupţiei. Astfel, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie s-a înfiinţat Secţia de combatere a corupţiei şi a crimei organizate;²
  • În anul 2002 prin OUG 43/2002 ia ființă Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) – strămoşul DNA de astăzi. Pînă în 2005 PNA a fost o instituție marionetă ineficentă și adeseori neconstituțională.  Cel mai jos punct este atins în mai 2005 cînd în urma unei sesizări către Curtea Constituțională de către un grup de parlamentari PSD și PRM instituția pierde dreptul de a ancheta parlamentari. Devine astfel o unealtă ineficentă în totalitate și aservită oligarhiei PSD;²
  • Totuși în 2005 deja autoritatea politică absolută a PSD era o amintire, începuse  perioada numită „epoca Băsescu”. Una din caracteristicile perioadei este colaborarea  reală și interesată a Guvernului cu instituțiile europene și  a avut ca un prim rezultat transformarea din rădăcini a PNA dintr-o jucărie într-o instituție funcțională redenumită DNA. DNA are de data aceasta atribuții clare și bine definite mai ales în ceea ce privește infracționalitatea marilor demnitari politici. Schimbările acestea i se datorează în mare măsură Ministrului Justiției de-atunci Monica Macovei;
  • În 2006, în prima parte a anului  sub conducerea lui Daniel Morar (văzut ulterior ca omul lui Traian Băsescu) DNA exercită prima operațiune de testare – funcționare în așa numitele „procese din fotbal”. Sunt astfel rulate procedurile funcționale și executate reglajele necesare ale instituției folosind drept eșantion de test elita financiară-mafiotă din fotbalul românesc. Lotul de testare avea caracteristici destul de asemănătoare cu zona de interes a DNA (marii corupți din politică și administrație) neavînd însă capacitatea de reacție  și atac a acestora. Testele o dată trecute și reglajele făcute începănd din partea a doua a anului 2006 a început atacul susținut împotriva corupției politice;
  • în 2013 mandatul lui Daniel Morar se încheie locul lui fiind luat de Laura Codruța Kovesi, Este momentul în care zona de atac destul de selectivă pînă atunci orientată mai ales pe PSD&Co devine  fără restricții lovind cu eficiență inclusiv în structurile politice care controlau țara: PD și PNL;

În ceea ce proivește PSD-ul deja în 2013 era evident că sub loviturile DNA structura de conducere poate fi distrusă fiind vizată întreaga elită PSD-istă cu execepția lui Ion Iliescu.  Este momentul în care lipsa structurii reziliente de rezervă formată din oameni neatacabili devine principala și cea mai urgentă problemă de remediat, riscul de colaps al întregului partid fiind la acel moment real.

Atunci a intrat pe linie dreaptă „Planul”.

Planul de reformare a partidului, aducerea în primă linie a unor oameni noi neatacabili pe linia corupției. Evident „Planul” nu avea în vedere aducerea cu orice preț a unor noi oameni neaveniți  în politică, ar fi fost contra naturii infracționale a PSD-ului un astfel de act de generozitate socială. Era vorba de a a duce o nouă linie de conducere aleasă dintre beizadele dar înconjurate de juniori nume-noi, agili, ariviști și inteligenți, asta pe de o parte iar pe de altă parte trebuiau închise marile conturi într-un mod acceptabil pentru bătrînii dinozauri PSD-iști.

„Planul ” nu era nou, era  lansat de acei  bătrîni dinozauri din perioada Iliesciană în anii 2000- 2002 doar că ducerea lui la îndeplinire ar fi preusupus la vremea aceea sacrificii inacceptabile, pierderi de poziții și reorientarea mecanismelor financiare (a mașinăriilor economice de făcut bani).

Problemele cu sacrificiile au rămas cam la fel în 2013 ca și în 2002 doar că la momentul 2013  costurile erau incomparabil mai mici cu potențiala pierdere ca urmare a neaplicării lui iar în plus, în ceea ce privește partea economică, în perioada dintre 2000 și 2013 s-a maturizat mașinăria de făcut bani. S-a trecut astfel de la tîlhăria directă caracteristică perioadei lui Adrian Năstase (și a cărei trend l-au urmat natural noii veniți după 2004, ei neavînd habar la vremea aceea cum de au ajuns în așa paradis al hoților) la organizaţiile de monopol economic și speculativ specifice mai degrabă capitalismului post imperial.

În 2013-a fost lansat Planul. A fost în ultimul moment.

Era totuși  un moment promițător, Prim Ministru  era Victor Ponta care era  susținut logistic, politic și subversiv -informativ  intens cu scopul de obținere a controlului complet al cîmpului tactic (politic și social) pentru o perioadă suficientă de tranziție la noul PSD reformat și reformulat ca urmare a succesului „Planului”.  Cu toate loviturile primite (plagiatul lui Ponta, incriminarea miniștrilor și demnitarilor PSD, etc.) lucrurile păreau pe drumul bun și mai mult chiar urma marea oportunitate a alegerilor prezidențiale din toamna 2014. Aceste alegeri au fost văzute de conducerea PSD ca momentul decisiv împotriva opozanților, o bătălie care o dată cîștigată aducea controlul total al cîmpului tactic suficent timp atît pentru reformarea în liniște a PSD cît și oportunitatea închiderii tuturor conturilor financiare  a elitei vechi a PSD, recompensa lor meritată pentru două decenii de politică performană. În plus se avea în vedere ca o condiție obligatorie în implementarea „Planului” și  deschiderea unei breșe de fugă a bătrînilor dinozauri prinși în mlaștina anticorupției. Pentru aceste alegeri decisive, Marea Bătălie cum a fost privită, nu s-au făcut economii pe nici o linie. Din această cauză și pe baza acestei mize extraordinar de valoroasă au fost cele mai scumpe alegeri din istoria  țării.

Și au pierdut. Dezastruos și ultimativ și contra tuturor prognozelor, a fost precum Stalingradul pentru naziști.

Marea Bătălie a Prezidențialelor din 2014, Stalingrad ul PSD-ului, bătălie în care s-au aruncat toate armele și resursele de luptă politică la vedere și subversivă, bani, relații, tot ce s-a putut. Pierderea dezastruoasă a acestei bătălii n-a fost sfîrșitul PSD-ului doar din cauza imenselor resurse sociale acaparate pînă atunci, zona de repliere fiind cuprinzătoare precum stepele rusești.

După Bătălia Prezidențialelor PSD-ul și-a refăcut linia frontului iar în acest efort  cel mai greu lucru și anume acceptarea sacrificiilor s-a făcut cu stoicismul samurailor care-și fac seppuku.

Deja în primăvara 2015 s-a trecut la consolidarea liniei și pregătirea trecerii le ofensivă.
Imediat după Prezidenţiale  „Planul” a devenit principala acticvitate.

A fost în ultimul moment, un an de întîrziere și nu se mai putea face nimic.

Șansa a fost iarăși  contra PSD, pe neprevăzute  în toamna 2015 a urmat Colectiv.  O lovitură nemiloasă și dură care ar fi putut fi sfărșitul partidului. După „Colectiv”, o dată cu venirea lui Cioloș  la guvernare „Planul” ar fi fost sortit eșecului dacă n-ar fi fost deja matur, autonom și autoîntreținut.

Axa 1 a Planului – noua generație curată și cele trei direcții ale ei.

Cum am zis nu s-a avut în vedere înlocuirea primei linii cu oameni curați ci mai degrabă fundamentarea micilor dinastii zonale și promovarea unei elite de locotenenți capabili din interiorul partidului.

  1. Natural era de așteptat ca dintre marii lideri PSD oricare dintre ei ar fi scăpat fără contaminări din năucitorul asalt anticorupție început după 2006 să rămînă în linia de comandă ca garant al liniei partidului. În această uimitoare postură, contra tuturor predicțiior a supraviețuit Marian Oprișan. Este elementul principal al primei direcții din AXA 1. De el vom mai auzi.
  2. A doua direcție este promovarea pe linie de partid din eșaloanele inferioare pe baza competenței și valorii politice. S-a văzut asta la alegerile locale din 2015 o pleiada de noi lideri curăței și școliți care s-au apucat de treabă corect imediat ce și-au luat locul.
  3. A treia direcție este „Coloana a cincea” ONG-istă, tineri de regulă neconexați direct (sau evident) PSD-ului și care au desțelenit zone opozabile pînă atunci PSD-ului inclusiv prin intrarea în alte partide.

Toate aceste trei direcții din AXA 1 a Planului au făcut joncțiune funcțională și operativă în vara 2016 pregătind Armaghedonul PSD de după 11 decembrie  2016.

¹sursa Wikipedia-Noaptea cuțitelor lungi (în germană Nacht der langen Messer)

² sursa Cine a înfiinţat DNA. Cum a devenit Direcţia Naţională Anticorupţie spaima politicienilor corupţi Citeste mai mult: adev.ro/niscrn

 

urmarea în:  2. Saga PSD „Planul”. Partea cu „sacrificiul pentru viitor”.

Anunțuri