Întrebarea esențială și răspunsul.

De ce a doborît armata turcă avionul?

Fără îndoială această acțiune a fost ostilă și premeditată, ba mai mult decît atît sunt destul de sigur că și consecințele ei au fost corect evaluate. Ei bine răspunsul clar și lămuritor la întrebările deschise de această acțiune îl găsim în istoria recentă a Turciei, este vorba despre o viitoare lovitură de stat:

Armata turcă și nu Statul turc este responsabilă pentru acest act.

Spre deosebire de statele europene în Turcia există deaproape de secol o separare clară între aceste două organisme Armata și Statul. Modelul echilibrului forțelor în stat, la turci este un model feudal îmbunătățit, altceva decît ar putea ănțelege orice democrație occidentală. În lumea occidentală intervenția armatei în conducere a fost în final considerată ca fiind un act criminal indiferent că este vorba de Franco sau de Stalin pe cînd în turcia din ultimii 50 de ani secvențele de stat juntă militară sunt aproae o stare de normalitate și democrație.

“Turcia este un stat secular, de tip occidental, pentru că armata lui Atatürk veghează”.

Cu așa istorie nu este decît un secret a lui Polichinele care sunt mecanismele statului Turc iar faptul că Armata turcă nu prea apare în primul plan este doar camuflaj.

Din 1960 pînă azi au fost patru lovituri de stat ultima fiind dejucată în 2010 (adică ieri-alaltăieri). De fiecare dată mecanismele și scenariul și regia  au fost cam aceleași: Armata a introdus tensiuni politico-militare cu un vecin pînă la neputința de a mai fi rezolvate diplomatic după care a urmat lovitura de stat și preluarea puterii de către o juntă militară care ,, salvează țara”. Simplu și eficient și  după cum se vede chiar funcționează de obicei.

Ultima dintre aceste lovituri din 2010 a avut scenariul ,,grecesc”, fiind atunci manevrate tensiunile cu vecinul Grecia si repornite conflicte liniștite.  Planul de această dată a eșuat ,,la limită”  una din cauzele principale  fiind fiind vectorul de destabilizare ales- Grecia. Alegerea Grecie a fost o chestie total nepotrivită si neagreeată de nici un partener occidental. Planurile anterioare de destabilizare care au si performat în final  cu lovituri de stat reusite si readucerea țării într-un făgaș ,,Kemalist” au avut  muzica rusească. Vectorul de destabilizare a fost URSS-ul, inamicul occidentului. Altă treabă, alt potențial.

Fără  a da dovadă de originalitate  doborîrea avionului rusesc  înseamnă că  Armata turcă  montează fitile între Turcia și Rusia. De data asta este vorba de o Rusie iritantă pentru occident și cu care Turcia cam fraterniza prea tare.  Apropierea ,,nepotrivită” între aceste state fiind potențial periculoasă pentru toată lumea care contează (cu excepția evidentă a Rusiei și a Turciei care aveau doar de cîștigat). Tot pachetul de acțiuni este un copy-paste al operațiunilor din 1960 şi 1980. Tot vechile metode, ca-n vremurile  de odinioară sunt cele bune. Ce-a mers o dată  mai merge încă o dată.

Presedintele actual  al Turciei  Recep Tayyip Erdoğan  este fără nici un dubiu un ,,lup în blană de oaie”, un fundamentalist islamist care afișează o  fațadă democratică, situație total divergentă cu misiunea laică a Armatei – moştenirea politică a lui  Mustafa Kemal Atatürk.

Scena doi, actul întîî.

Luați-vă locurile în lojă, piesa continuă.

Golemul pus în mișcare de virtuțile islamului fundamentalist (Recep Tayyip Erdoğan, presedintele actual al Turcie) sau fantoma lui  Mustafa Kemal Atatürk vor cîștiga apriga luptă fără reguli?

O, da, oricare variantă lasă loc unor speculații fascinate, exotismul oriental n-a mai fost de multă vreme cu arome de cafea turcească.

Anunțuri