Chestiunea  turcească  – muzică corală după  partituri braille.

Despre problema tensionată dintre Turcia și Rusia, apărută în urma doborîrii bombardierului rusesc pe granița turco-siriană.

Doborîrea de către aviația turcă a bombardierului rusesc ascunde unul din nucleele conflictelor viitoare și prezente. Lucrurile par simple dar nu sunt de loc așa. Ceea ce se vede, ipotezele pe care se fac analize despre chestiunea asta sunt superficiale și prin urmare concluziile sunt superficiale. Rădăcina situației este în fapt mult mai profundă  iar atacul aviației turce este prima mișcare finalul piesei de teatru  începută în 1916 prin Acordul Sykes–Picot. Cum stă de fapt treaba, în ce direcție se vor dezvolta lucrurile și cam care sunt forțele reale  este în intenția mea de a lămuri.

Avem de-a face cu o piesă gravă și epică,  jucată și cîntată după un scenariu scris cu litere ascunse.

Voi face o listare a ipotezelor cunoscute (publice) la care voi adăuga încă cîteva care vor schimba tabloul și predicțiile politice.

Situația de dinaintea doborîrii avionului. Ipotezele la vedere.

  • D.A.E.S.H. (I.S.I.S. sau I.S.I.L.) se susține din exportul masiv și la preț scăzut a petrolului. În fapt ISIS este un factor necontrolabil de către cartelul producătorilor de petrol ceea ce face imposibilă orice aranjament pe termen scurt pentru stabilizarea și creșterea prețului petrolului. Chiar dacă procentual cantitatea produsă și exportată de DAESH este la nivelul mic 1%-2% din piața mondială este suficient pentru detonarea oricărui aranjament între producători;
  • D.A.E.S.H. de fapt nu este o amenințare globală, nu este inamic de luat în seamă al niciunei puteri occidentale. Execuțiile în direct, prezența masivă în mediul online au creat o imagine supradimensionată a chestiunii, dar în fond este doar un mic război civil de importanță regională și nicidecum mondială. Acesta este și motivul pentru care intervenția țărilor occidentale s-a limitat doar la zona Irak, țară față de care au un angajament asumat și nicidecum nu au intrat în Siria, caz în care ar fi fost legalmente o agresiune. Ce-i drept se putea construi o mascaradă de legalitate (cum s-a făcut în cazul armelor chimice ale lui Saddam în al doilea război din Golf) dar se punea întrebarea „cui folosește?”;
  • Rusia este sub asediu economic o dată cu scăderea prețului petrolului pe piața mondială. Există o legătură certă între ocuparea Crimeei și coborîrea prețului barilului de petrol brut sub 70 dolari (palierul la care se susține economia Rusiei din exporturi de petrol siberian);
  • În această situație eliminarea DAESH din rîndul producătorilor de petrol este  singura vulnerabilitate pe care o poate exploata Rusia în războiul economic în care este prinsă. Mai mult decît atît este vorba de un răspuns militar la un atac economic, situația cea mai confortabila pentru ruși. Este ceea ce știu ei să facă cel mai bine.
  • Turcia are interese zonale importante avînd o graniță mare cu Siria. Pe de o parte există o intenție expansionistă declarată prin care Turcia vrea să se extindă în zona turcomană (zonă montană la granița dinspre Mediterana) urmărind fabricarea unui nou stat turco fon și alipirea lui ulterioară Turciei Mari. Pe de altă parte încearcă să împiedice din răsputeri formarea unui stat autonom în partea din interiorul continentului, stat kurd. Un stat kurd chiar dacă este pe teritoriul Siriei actuale crează premizele unei situații tip Serbia-Kosovo-Albania, scenariu tragic și extrem de periculos pentru statul turc. În acest scenariu ,,Kosovo” ar fi provinciile turcești locuite de kurzi, epicentru actual al terorismului kurd – PKK iar ,,Albania” noul Stat Kurd.
  • Europa – Uniunea Europeană adică este în conflict calm cu Rusia din cauza anexării peninsulei Crimeea. Conflictul ăsta este  ca o ecranizare a  francizei  Neville Chamberlain  & Razboiul Ciudat.  Cu adevărat însă este doar o comedie  din care nimeni nu pierde:
    • europenii și cam toate țările din zonă scapă de un vecin instabil economic și politic cum era Ucraina, placă turnantă a infracționalității internaționale și avînd la vremea de dinainte de conflict a patra armată ca putere din lume,
    • Rușii își iau Crimeea înapoi, provincie a Rusiei de pe vremea lui Petru cel Mare, ajunsă la Ucraina printr-un act administrativ în cadrul URSS (motivația fiind la vremea respectivă unificarea administivă a sistemelor de transport și aprovizionare și nicidecum nu a fost o acțiune de natură patrimonială între state). Cam toți actorii și toți spectatorii sunt de acord cu asta (mai puțin Ucraina, evident) mai ales că referendumul premergător a fost pe bune făcut. Problema legitimării anexării nu se pune,  ar fi un precedent catastrofal pentru o gramada de alte tensiuni  mocnite din Europa postbelică.
    • Momentul este destul de bun pentru americani să-și consolideze poziția în zonă și să legitimeze un mic război economic, foarte profitabil pentru ei de altfel.
    • Ucraina evident pierde ceva, o provincie importanta dar pe care nu a avut-o niciodată. Primește în schimb chimioterapie  occidentală împotriva cancerului ce o macină de 25 de ani, dacă va avea efect vom vedea. Oricum medicația nu-i pe gratis.

În această situație orice motiv de împăcare este binevenit.  Europa like Rusia.

Anunțuri