Ce-i aia un ,,biker”?1000614_514064258709327_1352940117_n

Un ,,biker” este un bărbat care se dă/merge/folosește o motocicletă.

I se mai zice și ”rider” în cazul destul de comun cînd pleacă la drumuri lungi călare pe motor .

Motocicliștii despre care vorbesc nu par a fi (în afara unei foarte copilărești aptitudini de a se juca cu jucării mai mari) deosebiți sau avînd calități speciale care să-i scoată în evidenţă din turmă. S-ar zice la prima vedere că sunt oameni ca oricare alții, mediocri sau strălucitori, proști sau deștepți.

Și totuși este ceva ce face un motociclist  om de excepție:

  1. În primul și în primul rînd trebuie să ai coaie de fier și inimă neînfricată ca să te urci din nou pe motor după ce ai văzut moartea cu ochii. Eu nu știu nici un biker care să n-o fi comis-o în sensul ăsta cel puțin o dată, adică să fi văzut moartea cu ochii și să fie cuprins de grozăvia situației (la mine s-a întîmplat chiar de mai multe ori, șurubul din umăr fiind o bijuterie scump plătită).
  2. În al doilea rînd la punerea în balanță a disconfortului de a merge cu motorul și adrenalina/impactul cu lumea/simțul libertății de mișcare dat de mersul cu motorul, la un biker este clar că balanța se apleacă înspre a merge cu motorul. Contează adică. pentru un astfel de om  mai mult trăirea intensă decît confortul.
  3. În al treilea rînd cam toți bikerii sunt oameni sănătoși la trup dar rămași în adolescență cu mintea. Nici asta nu-i o chestie neglijabilă.

MC-ul, ce-i adună pe oamenii și ce-i ține legați.

O mare problemă (și motivul acestui articol de fapt) este că oameni de ăștia – bikeri, adunați într-o frăție denumită uzual și  „moto club” nu știu să spună în vorbe ce-i adună  acolo și de ce sunt împreună. Încerc să spun asta ca să fie și spre luare aminte.

Rădăcina acestei probleme este selecția.

Fiind scoși din masa amorfă de oameni și selecționați după cele trei criterii enumerate mai sus  se obține un grup – o organizație  de oameni absolut specială.

Cultura de organizație (să fiu scuzat pentru termenul acesta prea tehnic)  a acestei adunături este și ea produsul acestor trei criterii de selecție iar valorile rezultate sunt simplu de găsit:

  • Curaj și îndrăzneală. Consecința îndrăznelii și curajului ca valoare de grup este onorabilitatea. Așadar bikerii dintr-un MC sunt curajoși și onorabili;
  • Apetit pentru sitații clare și simple. Mai mult chiar, dacă o situație nu e simplă atunci este simplificată în doi timpi. După cîteva experiențe „la limită” oamenii au o dorință nestăvilită de a vedea totul în  ”black & white”. Nu este cu siguranță o atitudine care să denote inteligență sau subtilitate.
  • camaraderie. Mersul pe motor orice s-ar spune este o experiență cu ușor iz ezoteric iar împărtășirea ei între tovarăși este generatoare de relații puternice.

Curajoși, onorabili, trăind într-o lume simplă, prețuind camaraderia și totdeauna exaltați- ezoterici, ăștia-s oamenii mei.

Toate bune și frumoase totuși n-am zis nimic de inteligența specifică, abilități de organizare sau alte de-astea. N-am zis pentru ca nu sunt necesare, nu contează și nu impresionează pe nimeni dintre bikerii dintr-un club nici una din calitățile astea intelectuale. Nu că nu sunt necesare, evident e bine sa ai de-a face cu oameni deștepți, organizați și cu profunzimi culturale la purtător dar de fapt asta nu contează. Dacă se nimeresc să fie, bine, dacă nu iarăși bine.

Tovarășii mei de club

Tovarășii mei nu-mi sunt prieteni. Nici eu lor, nici ei între iei nu sunt prieteni neapărat. Prietenia nu prea contează într-un MC.  Cu prietenii împărtășești emoții și clipe minunate (și alte frecții de genul ăsta, cu fluturași, floricele și povești la bere) dar cine-i prost să se bazeze pe prieteni cînd se rup oasele și crapă lumea(?). Pe tovarăși însă te poți baza întotdeauna.

Ei sînt bikeri care ca și mine au stat față-n-față cu moartea ce puțin o dată, s-au uitat în pustiul din găvanele ei și fără să arate semne de frică au mers mai departe.

Tovarășii mei sînt bikeri care au fix aceiași trăire cînd „bagă mîna-n gaz” pe care o am și eu și despre care nu știu pe nimeni să poată povesti dacă n-a experimentat-o.

Altceva n-am de împărțit cu ei, nici ei cu mine. Dar dacă 20150728_110111un biker de ăsta din club sună  noaptea, pe 23 decembrie la alt tovarăș din club să-i zică că a ieșit cu mașina de pe șosea (iarna mai rar cu motorul, dar camaradul tot camarad ramine si iarna) la 200 de km depărtare, eu nu mă mir că l-a sunat pe el – tovarășul lui și nu pe altcineva din familie sau dintre prietenii și nu e ciudat că ei doi o să facă Crăciunul împreună trăgînd mașina din șanț..

Anunțuri