Relicve din antichitatea personală.

Unul din modelele cele mai valoroase cu care interpretez  realitatea este Modelul Lumii ruginite. Este un model foarte vechi, îl am cel puțin în forma lui primitivă cam de o dată cu învățatul citirii, de pe vremea cînd copil fiind presupuneam că „lumea” era unică.

Numele de „Modelul Lumii ruginite”  inventat atunci nu este o metaforă ci descrie prozaic „despre ce este vorba”. Modelul în sine cu titulatura lui cu tot era destinat (și încă mai e) uzului intern, limbajului mașină cu care operez și deci efectul metaforic nu a contat. Nu am avut nici cea mai mică intenție la vremea aceea de a-i fi dat un nume plăcut altora iar acum e prea tîrziu.

Modelul Lumii ruginite e de pe vremea cînd eu eram doar un întrebător naiv, necondiționat de judecățile altora sau de prejudecățile mele, este inventat pe cînd aveam 8-9 ani dacă nu mă înșel.

Despre ce este vorba, ce este „Modelul Lumii ruginite”:

  • Lumea este un corp metalic probabil rotund pe care l-am găsit vopsit cu multe straturi de vopsea. Așa este ea vizibilă lumea oamenilor, după vopseaua ei. Imaginea este neuniformă și de calități diferite. Lumea în aceast model este  totuna cu realitatea și este totodată atît  suma percepțiilor cît și tot ceea ce există;
  • Ştiinţa și celelalte demersuri de cunoaștere sunt operațiuni de erodare – îndepărtare a vopselelor, fenomene similare cu procesul de ruginire obișnuit pe care îl văzusem de cîteva ori atacînd caroseria mașinilor din acea epocă;

Iar dacă într-un punct de coroziune fenomenul era suficient de puternic dispărea toată vopseaua de pe Lume şi rămînea corpul ei adevărat, metalul de dedesubtul aparențelor.

Mai mult chiar, dacă unele din căutărileștiințele care corodează vopseaua lumii ajung suficient de ample se întîmplă negreșit să se uneau cu alte pete de coroziune, exact ca petele de rugină care se unesc cînd nu mai rămîne vopseaua.

Într-un final se ajunge doar o singură mare zonă fără vopsea cuprinzînd în ea toate punctele și zonele inițiale care  sunt științele primordial cuantificate. Există deci o singură știință, Marea Știință în cadrul căreia  științele și celelalte discipline de căutare a înțelegerii sunt doar particularizări de moment pînă cînd se vor uni.

Este clar deci că scopul cunoașterii în orice formă este de a dezgoli lumea, să o arate așa cum este ea neinfluențată de culori, aspect sau texturi false date de vopseaua aparenței.

Utilizarea sculelor.

Acest Model al Lumii ruginite are limitări evidente cea mai mare dintre ele fiind după părerea mea finalitatea definită a procesului. Cu toate aceste limitări acest model nu poate fi îmbunătățit. Eu îl folosesc ca unealtă – element constructiv în majoritatea proceselor mele de analiză.

Este un model perfect și ideal.

Ideal în același sens cu „ideal” folosit în expresia „legile gazelor ideale” și perfect pentru că nu este un produs destinat aducerii înțelegerii (adică nu este o concluzie a gîndirii care să-i facă pe oameni să înțeleagă diverse chestii) ci este o unealtă. O unealtă foarte eficientă și bună în a-și face treaba așa cum un ciocan este bun la bătut cuie, iar un ciocan este o unealtă și nicidecum produsul finit. La fel ca un ciocan  Modelul Lumii ruginite are limitări în a fi folosit în alte scopuri este doar un ciocan de spart idei și nicidecum produsul finit.

Cîteva consecințe ale  Modelului lumii ruginite 

  • Știința este un coroziv (un decapant) al aparențelor;
  • Tehnologia, ingineria și celelalte acțiuni constructive sunt stabilizatoarele petelor de realitate obținute în urma coroziunii (decapării) aparențelor. Fără ele, efortul decapant al științei este anihilat de entropie. În această metaforă entropia este materia primă din care este făcută/constituită vopseaua aparenței lumii;
  • Religia este un zugrav. Pictează lumea din nou dar ne – entropic, vopsea nouă făcută din alt material decît forma originală a aparenței dată peste vopseaua originală (făcută din entropie). Vopsea peste rugină și peste alte vopseluri, cîmpuri continuii de culoare cu oarecare logică și uneori estetice peste alte pete de vopsea originală, pestrițe, scorojite şi de regulă hidoase;
  • Artă este „băiatul cu lanterna”. Fără lumină nu-i nimic de văzut nici din rugina lumii descoperită nici din vopseaua religiei și evident nici din scorojeala aparenței entropice – vopseaua originală;
  • Filozofia este echipa de management sau doar șeful de echipă al muncitorilor care fac decaparea. În acest model Filozofia face prognoze, organizarea decapării sau chiar a re vopsirii, dă sarcini și directive pentru „băiatul cu lanterna”, face estimări topografice după relieful probabil de sub vopsea. ;

Ș.a.m.d..

Anunțuri