Sîmburel de Olt Burgund – Domeniile Sîmburești

Vin roșu absolut surprinzător. Cum s-ar traduce beaujolais în română, cu bune și greșeli de traducere.sâmburel de olt

Scalare de consum 8/6/2

8- raportul calitate/preț.  Ieftin și  destul de bun. Costă 11 lei și-un pic (mai puțin de 12 lei) și este un vin  adevărat dacă nu cauți  adevăruri prea profunde. Mai are el pe ici pe colo și altceva decît zeamă de strugure fermentat, un pic corectată aciditatea cu zahăr, un picuț de conservant, un picuț de adaos de alcool dar nimic  toxic sau exagerat precum au poșiricile italiene de exemplu. Este precum o olteancă întoarsă de la muncă din Italia, cu ceva „ștaif” dar și cu povești despre care nu vrea să se știe, revenită acasă  cu picioarele pe pămînt și pusă pe gospodăreală și corectitudine.

6- bun de beție dar nu prea. Poate fi băut continuu două – trei zile dar numai dacă e pe fond de muzică de pahar, dansuri de nuntă sau haiducești, cu mîncare în însoțire. Dacă este băut la povești molcome, la a treia sticlă faultează neuronii.

2- romantism și socializare. Ce să zic, o domnișoară romantică nu are motive să fie uluită. E bun la o seară romantică doar dacă te grăbești să-ți vezi partenerul mai frumos. Vinul acesta nu poate fi băut doar de dragul băutului de vin, cine îl bea are neapărat nevoie de bucatele vinului (friptură, brînzeturi), muzică și haiduci alături la masă dar nu neapărat de calitate premium. Ca întăritor al vigoarei masculine e puțin probabil să fie o comoară nebănuită.

Vinul se găsește din toți ultimii ani, spre deosebire de celelalte soiuri și mărci se găsesc și ani mai vechi (2004, 2005) la același preț.

La fel de bun indiferent de an.

Scurtă descriere

Vin roșu, roșu perfect. Din punctul meu de vedere e cea mai pură culoare rubinie, se păstrează și a doua zi de la deschiderea sticlei.

Despre gusturi și arome.

Simplu, sec și clar, buchet de trei arome amețite între ele, legate de nu le dai de capăt. Vinul acesta tînăr .

Decadent la prima degustare, zici era cît pe-aci fie vin casat dar a reușit să fie aristocrat.

Lipsa fanteziilor gustative îl califică (cel puțin spiritual) ca  vin muncitoresc – lăutăresc – cazon .

Cînd citeam „Cei trei mușchetari”, cam așa cred acum că aș fi crezut atunci că este gustul vinul lor, dar pe vremea aceea visam și la Pepsi Cola.

Anunțuri