Anarhia

„Noua ordine Anarchistă” nu este manifest politic sau alt fel de document mobilizator. Este  un set de instrucțiuni de utilizare  pentru un pachet ideologic cam la fel ca instrucțiunile de montaj și depanare de la aparatura electrocasnică.

Valoarea adevărată constă în faptul că aceste instrucțiuni sunt asimilabile  kitului  de reparații pentru lumea-societatea  defectă în care trăim, societate tributară în neajunsului modelelor perfecte pe care le încearcă a le cuprinde.  Anarchismul așa cum îl aduc eu înțelegerii nu îi transformă pe oamenii comuni în „oameni noi” ci îi face să-și îndrepte energia în mod natural mai degrabă în sensul bunăstării sociale decît către supreviețuirea egoistă.

Eu las în seama altora dintre aceia care au nevoie de sens pentru viața lor searbădă să purceadă la „a face mai bună lumea” astfel.

Din acest motiv mi-au fost necesare multe cuvinte, mult mai multe decît ar fi fost necesare doar pentru un eseu sau pentru un discurs scris.

Din aceiași cauză farmecul și charisma scrierii  sunt  sacrificate fără nici o restricție în favoarea conciziunii.

Nimic din ce compune această scriere nu este original sau inovator, ideile sunt simple și comune, scrise în formă perfectibilă. Valoarea sperată a scrierii vine din organizarea ideilor, interconectarea cauzală și titlul sub care sînt adunate, titlul care dă sensul direcției iar importanța ei este dată de  potențialul impact asupra mersului lumii.

Cu scrierea ei eu personal mi-am  platit o parte din  datoria socială, am făcut ce trebuia să fac. Am scris și am gîndit din datorie, scrierea aceasta fiind o sarcină dificilă și neplăcută pentru că este scrisă și gîndită cum nu sunt eu, este scrisă ordonat și disciplinat.

Capitolele finale de mai jos sunt concluzive întregii lucrări.

Anarchia și Anarhia

Ana și Ana. Una are mere cealată arată pumnul.

Anarhismul  (scris cu „h” la mijlocul cuvintului)  ca ideologie politică este acum multicolor precum un steag de circ. De la dreapta la stînga anarhistă ideologiile existente altoite cu atributul ”anarhism”. Toate aceste forme de manifestare au în comun și sunt definite  prin exprimarea radicală, extremistă și opoziția militantă, rebelă chiar, contra organizării de stat.

Anarchismul  însă (scris cu ,”ch” nu cu „h” simplu, pentru diferențiere nu din alte motive) așa cum l-am descris eu este altceva.  Ca orice alt curent doctrinar-ideologic acesta poate fi  la fel de bine moderat și extremist spre deosebire de Anarhismul tradițional care este doar extremist.

Anarchismul prin urmare este împotriva ordinii și a organizării de stat  exact în măsura în care este moderat (sau extremist), un anarchism moderat presupunînd de fapt intenția de a avea mai puțin control și mai puțină disciplină și nicidecum nu înseamnă a nu avea de loc control și disciplină socială.

Apare întrebarea  „De ce Anarhismul de pînă acum nu există decît în formele patologic radicale(?)”.

Un raspuns pedant și corect este acesta: spre deosebire de marile curente ideologice care generează ideologiile moderate ale lumii actuale, ideologia anti-Stat cum am definit aici  anarhismul nu a avut posibilitatea maturizării. A rămas blocată în copilărie, la fel de neevoluată din diverse motive (eu acuz o formă de boală autoimună a statelor prin care anarhia este demonizată) la nivelul la care era doctrina de stînga în 1789.

Anarchismul (Anarchismul cu „ch” nu Anarhismul cu „h” simplu) este forma generală, incoloră a anarhiei. Așa cum l-am definit și inventat aici este predispus mai degrabă moderației și încadrării din punct de vedere politic centrismului și nu extremismului.

Atîta vreme cît din scena politică a democrației actuale va lipsi componenta anarchistă vom avea de fiecare dată instabilități organice ale structurilor statale, defecțiuni majore în funcționare compensabile (și compensate) ori prin buna credință a oamenilor înregimentați statului ori prin revolte civice.

Lipsa ideologiei anarchiste,  anti-statale, din politica statului modern este o boală, malnutriție ideologică.

Statul bolnav¹.

Cea mai scumpă notă de plată a acestei malnutriții ideologice a statului modern democratic o plătesc tinerele democrații implementate în țări subdezvoltate, țări fără suport cultural și civic adevărat.

Corupția, relațiile sociale deviante, proasta funcționare a instituțiilor, neîncrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului sunt omniprezente în toate aceste țări. Se întîmplă așa pentru că lor, acestor țări – tinere democrații le lipsește istoria și n-au avut timpul care reglementează în cîteva generații bună funcționare a statului. Mai mult chiar în majoritatea cazurilor se întîmplă ca lipsa culturii civice a cetățenilor ordinari și corupția instituționalizată este mai mare decît nivelul critic pînă la care  funcționează mecanismele de autoreglare democratice. În aceste cazuri nici măcar timpul istoric și schimbarea generațiilor nu va produce corecția necesară pentru statul respectiv, cetățenii fiind condamnați la perpetuă corupție democratică.

Soluția neproductivă găsită este e de a implementare din exterior a relațiilor sociale normale, cu forța militară dacă este cazul. Nu funcționează după cum bine se vede în istoria războaielor recente.

Adoptarea componentelor anarchiste – antistatale în programele politice ale tinerelor democrații nu numai că schimbă raportul critic între corupția auto-întreținută și mersul către normalitate al țării dar produce rapid cultura civică în locuri în care ea nu a existat nici o dată.

Pentru țările dezvoltate cu dinamică socială vie însă, componenta anarchistă face diferența între inumanul efort de a egaliza într-un același spirit civic și proștii și deștepții țării pe de o parte și performanţă economică explozivă pe de altă parte. Stagnarea este pedeapsa puterii excesive a statului și a demagogiei cu care este demonizat anarchismul ideologic.

Celui care se îndoiește de asta îi este necesar doar să privească fără să știe dinainte ce va vedea și dacă are discernămînt poate va vedea (să vadă cometa din mijlocul cerului cînd nimeni altcineva nu o vede pentru că nu i se spune că ar fi acolo).

Anarchismul sistemic și înlocuitorul asistemic

Anarchismul sistemic

Anarchismul sistemic înseamnă aplicarea la nivel constituțional a celor două principii și anume Votul Calificat și Justiția Diferențiată.

Ce înseamnă pe scurt aceste două principii.

Votul Calificat înseamnă că nu pot vota cetățenii incapabili de discernămînt electoral sau nu sunt interesați de procesul electoral. Simplu și clar. Este devastator la nivel social să ai sistem electoral bazat pe deciziile celor pe care nu îi interesează problemele în dezbatere sau sunt prea proști pentru a înțelege despre ce e vorba. Din această cauză, a faptului că votează proștii și cei pe care nu îi interesează, legitimitatea puterii este dată oamenilor care stăpînesc bine (specializați chiar) tehnici de comunicare și controlează canalele media (au bani și talent de circar adică) și nu oamenilor care sînt potriviți și necesari în acele posturi.

Justiția Diferențiată este un mecanism de protecție a statului împotriva propriilor paraziți, mecanism gîndit să nu interfereze sau să influențeze justiția pentru oamenii obișnuiți. Justiția Diferențiată păstrează nealterate valorile statului democratic.

Înlocuitorul  asistemic

Decît să-ți iei vacă mai bine cumperi lapte, unt, brînză și smîntînă. În multe cazuri e mai bine așa cu toate E-urile, cu pasteurizarea și cu ambalajele poluante cu tot.

Anarchismul asistemic așa cum i-am zis în „Noua ordine Anarchistă nu este anarchism propriu zis și este mai bine chiar să nu îi fie asociat cuvîntul acesta. Expresia bună este fără termenul demonizat și anume  „înlocuitor asistemic” și este incomparabil mai ușor de acceptat.

Înlocuitorul asistemic sunt toate măsurile pentru întărirea și reformarea statului, măsuri care altfel ar fi produsele directe ale anarchismului sistemic. Pe scurt înseamnă să se construiască rezultatele fără a schimba sistemul.

Chiar dacă este neproductiv prin comparație cu adoptarea sistemului (cele două principii) este probabil să fie singura metodă viabilă de a introduce măsuri sănătoase.

Măsurile care compun înlocuitorul asistemic nu sînt obiectul acestei scrieri, poate vor fi într-un viitor oarecare capitole ale unui eseu sau poate vor fi scrise de altcineva.

¹Malnutriția înseamna insuficiența unuia sau mai multor elemente nutritive necesare pentru sănătatea și buna-creștere a oamenilor. Malnutriția primară este cauzată de lipsa anumitor elemente esențiale din dietă precum vitamine, minerale sau proteine. (sursa:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Malnutri%C8%9Bie )

Anunțuri