Instituțiile Justiției Diferențiate

Voi folosi urmatoarele prescurtartari:

  • Justiția Administrației Publice =J.A.Pbl.
  • Justiția Ordinara=J.Ord.
  • infracțiuni contra intereselor Statului=infracțiuni C.S.

Pe lîngă statutul de cetățean înregimentat trebuiesc construite instituțiile care să se ocupe de problematica această, funcționarea Justiției Administrație Publice -J.A.Pbl.

Aceste instituții nu sînt o dublare sau o copie a celor care susțin Justiția Ordinară – J.Ord. deoarece baza pe care sînt ele construite este diferită. Asemănarea lor cu instituţiile Justiției Militare nu este întîmplătoare cu toate că și în raport cu acestea J.A.Pbl. este destul de diferită.

 

Paradigmele J.A.Pbl.

a. Înregimentarea cetățenilor în serviciu față de J.A.Pbl.

Restrîngerea drepturilor cetățenilor înregimentaţi este legitimată prin faptul că acești cetățeni își asumă disponibilitatea de a participa la toate acțiunile în care sînt implicați în cadrul J.A.Pbl., ca o continuare a activităților de serviciu. În acest sens ei renunță la posibilitatea de a solicita amînări pe motive personale, invocînd motive de fond sau de formă în procese (sau în orice alte proceduri sau acte de justiție). Timpul și energia lor este disponibilă J.A.Pbl. la fel cum timpul și resursele unui militar sunt disponibile necondiționat în situația declanșării unei alarme, militar care în restul timpului are un program asemănător cu al oricărui angajat public.

Sunt necesare reglementări interioare în instituții, proceduri generale și chiar legi care să permită primordialitatea absolută a acțiunilor J.A.Pbl. deasupra acțiunilor curente de serviciu, a intereselor personale sau a intereselor instituțiilor  în care activează  cetățenii înregimentați. În acest sens instituțiile statului pun la dispoziție resursele de cazare, medicale, hrană, transport sau de altă natură pentru a asigura punctualitatea riguroasă a desfășurării acțiunilor din cadrul J.A.Pbl..

Pe de altă parte cetățenii în serviciu nu au dreptul de a refuza sau de absentă de la aceste acțiuni, nu au dreptul la învoiri, concedii sau alte forme de eschivă justificată sau nu din punct de vedere personal în timpul desfășurării actelor J.A.Pbl.. Practic pe perioadele și la locațiile solicitate de către organele aparatului J.A.Pbl. cetățenii în serviciu sînt cu adevărat înregimentați (de unde și termenul folosit în paralel cu cel de cetățeni în serviciu), procedură similară cu concentrările rezerviştilor sau alarmarea militarilor.

Este evident că nu fiecare sesizare a J.A.Pbl. este de natură să activeze resursele și disponibilitățile în măsură completă, probabil majoritatea cazurilor se rezolvă cu minimă desfăşurare de resurse şi eforturi în aceiași măsură în care majoritatea cazurilor sînt ușor și repede de lămurit. Mai mult chiar, perspectiva ca situația să devină cazonă și rigidă va fi un stimulent important pentru rezolvarea rapidă și ușoară a problemelor minore și un motiv de colaborare susținută a cetățenilor în serviciu prin comparație cu J.Ord și cetățenii ordinari pentru care practicile tergiversării actelor de justiție sunt profitabile și îndreptățite. Se dimiuează  impactul problemelor minore care au tendința de a sufoca sistemul.

b. Responsabilitatea instituțională.

Acesta este un concept derivat din principiul că cetățenii înregimentați sunt în slujba cetățenilor ordinari. Responsabilitatea instituțională înseamnă că o instituție răspunde solidar cu acțiunile cetățenilor înregimentați din care este compusă. Această paradigmă este foarte clar anarchistă și are consecințe ample în fluidizarea relațiilor între cetățeni și instituții.

Trebuie să devină normalitate situația în care dacă un cetățean ordinar se consideră nedreptățit de către o instituție a statului și face o plîngere sau o chemare în judecată a instituției, indiferent de forma în care cetățeanul ordinar înaintează plîngerea/chemarea în judecată (sau orice alt tip de sesizare) responsabilitatea interpretării corecte a intențiilor și necesităților cetățeanului revine instituţiei împricinată. Poate părea exagerat dar de fapt nerespectarea sau neînțelegerea acestei paradigme ca fiind esențială, lipsa aplicării ei de fapt, duce la explozia comunicării ineficiente și dă forma monstruoasă birocrației actuale.

Un exemplu lămuritor este că primăriile sînt definite din punct de vedere juridic Unități Administrativ Teritoriale sau Primării și la rîndul lor au competențe juridice stratificate. Dacă un cetățean este victima unei infracțiuni din partea unei Primării (furt, escrocherie, delapidare, șantaj, e.t.c.) el va sesiza procuratura sau va deschide un proces. În lipsa unor cunoștințe juridice extrem de specializate prin care să identifice exact monstruozitatea administrativă cu care are de-a face, cunoștințe extrem de scump de cumpărat, va pierde inevitabil procesul sau plîngerea penală va fi cu soluționare N.U.P.. De ce? Pentru că în loc să cheme în instanță Primarul el cheamă în instanță Primăria, care poate nici nu e din punct de vedere legal Primărie ci U.A.T.. Sînt puse astfel la dispoziția venalității administrație publice mijloace puternice de supraviețuire în contra legilor și a intereselor cetățenilor pe care ar trebui să îi reprezinte. Prin Responsabilitatea instituționalizată însă instituția chemată în justiție răspunde solidar cu toate formele ei de manifestare, sarcina de a direcționa atacul judiciar către ținta corectă fiind a instituției.  Finalitatea benefică este că în situația în care Primarul îl escrochează sau îl înșeală pe un cetățean ordinar (folosindu-se de poziția de primar), acel cetățean dă în judecată Primăria unde acel primar infractor e tartor șef. Prin mecanismele Răspunderii instituționalizate Primăria trimite la judecătă (sau participă cu drept de reprezentare automat a primarului, drept primit fără ca nimeni să-l întrebe de sănătate pe primar). Nici nu contează că Primăria nu e Primărie  din punct de vedere juridic ci este U.A.T., corecturile și precizările necesare le face respectiva Primărie în instanță.

Este clar că Responsabilitatea instituționalizată nu este limitată doar la J.A.Pbl. și doar la cetățenii în serviciu, fiind mai degrabă beneficiul cetățenilor ordinari în raport cu toate instituțiile statului dar este o paradigma esențială Justiției Diferențiate.

 

c.infracțiunile contra intereselor statului = trădare

Existența J.A.Pbl. este generată de necesitatea acoperirii vulnerabilităților statului împotriva atacurilor din interior, procesele sau actele de justiție sînt mai degrabă încadrabile în procese ca acte de justiție împotriva actelor de trădare decît ca pentru corectarea infracțiunilor comune. Corect deci ar fi ca orice infracțiune din cadrul J.A.Pbl. să fie definită / denumită infracțiune de trădare (a statului și a intereselor majore a cetățenilor), fiind identificabile intuitiv diverse niveluri de trădare, de la ușoară trădare pînă la înaltă trădare. În contra acestei corectitudini sînt problemele de nivel comunicațional legate de puterea mare a termenului /cuvîntului „trădare”, utilizarea lui în acest mod fiind total inadecvată. Voi folosi ca termen general în locul „trădării” termenul mai protocolar și comun de „infracțiuni contra intereselor Statului”, prescurtat  infracțiuni C.S.

Tipurile de infracțiuni C.S. și pedepsele corespondente sunt:

  1.  Infracțiuni C.S. de categorie 1, infracțiunile ușoare. În categoria lor intră nerecunoașterea explicită (declarații) prin care cetățeanul în serviciu denigrează statutul cetățenilor ordinari, refuză sau incita la refuz în îndeplinirea obligațiilor de cetățean în serviciu.  Aceste infracțiuni C.S. au ca pedeapsă sau ca și consecință restrîngerea parțială sau retragerea în totalitate a statutului de cetățean în serviciu. Logica este că asumarea la nivel de declarații a acestor tip de poziții este dovada clară a incapacității celui vinovat (de aceste fapte) de ași asuma cu adevărat responsabilitățile ce-i revin din statutul de cetățean în serviciu.
  2. Infracțiuni C.S. de categorie 2, infracțiunile comune, se referă la traficul de influență sau manipularea mecanismelor statului în folos propriu. Curent aceste infracțiuni sunt definite drept corupție și este corect să fie denumite în continuare corupție, dar particularizat ca fiind infracțiune C.S. corupție. Este o particularizare utilă a corupției așa cum este ea acum în sensul că doar faptele care aduc atingere funcționării instituțiilor care implementează mecanismele statului, vulnerabilitățile statului apărute în urma corupției sînt de competența J.A.Pbl..

Faptul că un doctor sau un profesor ia bani ilegal pentru a-şi face meseria nu este de competența J.A.Pbl., la fel cum dacă un director de serviciu la primărie ia bani pentru a facilita curățirea preferențială a unei străzi. Dacă în primul caz doctorii sau profesorii aceia nici nu pot fi judecați de către J.A.Pbl. ei nefiind cetățeni în serviciu, în cazul directorului de serviciu de la primărie, utilizarea ilegală a resurselor primăriei nu este nici pe departe o exploatare a vulnerabilităților statului. Ce e drept în ambele cazuri este clar de competența J.A.Pbl. lămurirea de ce organele competenţe în verificare și control nu au sesizat/rezolvat/corectat ilegalitățile.

Interesant este că prin aceast punct de vedere că dacă un cetățean ordinar obține ilegal foloase prin corupție C.S. el va fi oricum judecat de J.Ord. și nu de J.A.Pbl., aceasta din urmă ocupîndu-se exclusiv de cetățeanul în serviciu implicat. Mai mult decît atît pedepsele pentru faptele cetățeanului ordinar trebuie să fie mult mai mici decît cele pentru partenerul în corupție cetățean înregimentat și potențial suspendabile dacă colaborează cu organele din J.A.Pbl. pentru lămurirea problemei și condamnarea vinovatului. Este un drept fundamental al cetățeanului ordinar de a-și apăra interesele inclusiv prin manipularea/coruperea mecanismelor statului. În limite rezonabile, cînd prin acțiunile lui infracționale nu aduce prejudicii mari comunității sau statului, se poate considera din punctul de vedere al statului că efortul de a combate infracțiunile C.S. este mai valoros decît pierderile prin nepedepsirea infractorului ordinar. Așadar dacă un cetățean ordinar dă șpagă unui polițist de circulație și după aceea îl toarnă, nu numai că rămîne cu amenda neplătită dar primește si felicitări. Polițistul pe de altă parte,…! Ehee.., ce bine ar fi să fie așa!

3.  Infracțiunile C.S. de categoria 3 sînt infracțiuni grave comparabile cu trădare cu consecințe grave și sînt infracțiunile de a ascunde sau de a sprijini infracțiunile C.S. ale altui cetățean înregimentat.  Indiferent de gravitatea infracțiunilor C.S. ascunse sau sprijinite pedepsele pentru ascunderea sau sprijinul lor trebuie să fie extrem de sever. Prin evidențierea acestor tipuri de infracțiuni C.S.de categorie 3 ca fiind extrem de grave se diminuează sau chiar se anulează tendința cetățenilor în serviciu de a forma natural rețele de criminalitate organizată. Practic pe această bază (a evidențierii infracțiunilor C.S. de categorie 3) se creează premizele culturii de organizație în slujba cetățeanului în toate instituţiile statului, fără a mai fi necesare alte programe.

Pedepsele din cadrul J.A.Pbl.

Sentițele J.A.Pbl., pedepsele și moduri de aplicare:

  • Cele mai simple pedepse sunt restrîngerea parțială sau totală a îndatoriilor de cetățean în serviciu cu toate consecințele profesionale și sociale pe care le implică aceasta. Repet că ieșirea din situația de cetățean în serviciu nu îl exonerează pe respectivul cetățean de răspunderile și obligațiile pentru acțiuni în perioada în care a avut acest statut.
  • Pedepsele cu închisoarea trebuie să fie executate complet separat de infractorii cetățeni ordinari, cu alte regulamente şi criterii de evaluare a comportamentului deținutului. Premiza este că spre deosebire de infractorii ordinari care au nivel de cultură mic, predispuși la necinste și violență în cadrul cetățenilor în serviciu avem indivizi peste medie la capitolul inteligență, cultură, maniere. În această situație a amesteca categoriile este o tortură medievală nejustificată și totodată ineficientă din punctul de vedere al statului. Infractorii cetățeni în serviciu au dreptul chiar dacă sînt condamnați de către J.Ord. la regim de detenție pe măsura omului statistic pe care îl reprezintă. De asemenea trebuie ținut cont că evaluarea comportamentului lor în detenție doar din perspectiva sistemului idiot actual poate fi făcută după aceleași standarde cu standardele aplicabile pușcăriașului comun. Prin comparație cu aceştia și pe baza acestor standarde imbecile, un infractor cetățean înregimentat este recuperat social din prima secundă de detenție doar pe baza calităților, culturii şi manierelor.
  • Pedeapsa cu moartea este acceptabilă pentru infracțiuni C.S. cu consecințe deosebit de grave. Chiar dacă această pedeapsă este scoasă din J.Ord. , motivațiile umanitare  nu funcționează pentru a fi scoasă din J.A.Pbl..
  • Arestul nu este o opțiune curentă în cazul J.A.Pbl. cetățenii în serviciu sînt chemați (nici măcar somați, doar chemați) la ordin pentru proceduri ale J.A.Pbl. Iar ei trebuie să se prezinte în complexul amenajat cu cazare de calitate decentă, hrană asigurată şi dacă este cazul izolare comunicațională. Nerespectarea acestor solicitări poate degenera rapid în infracțiune C.S. de categorie 3. Beneficiul respectării și impunerii cu fermitate a acestor proceduri este evident mai ales pentru moralul şi imaginea publică a cetățenilor în serviciu, dispărînd astfel circul mediatic al arestărilor justificate sau nu, prezumțiile de vinovăție și pseudo-procesele media prin care vinovații sau nevinovații sînt condamnați ante-pronunţării instanțelor.

 

Anunțuri