Modelul general al Statului cu Justiție Diferențiată

Din punct de vedere strategic împărțirea justiției după relațiile elementelor implicate (indivizi sau instituții) cu instituțiile statului în Justiția Ordinară și Justiția Administrației Publice este necesară și produce beneficii imediate și evidente. Principiu justiției diferențiate aplicat în practică este cel care dă forța și tăria statelor cu regim de dictatura ideologică. Această bonitate le asigură acestor state suportul și avantajele vitale care compensează deficiențele dictaturii în confruntarea economică/socială/politică cu statele democratice.

Justiția Diferențiată a fost atuul major al statelor blocului comunist pe perioada războiului rece, ea singură a asigurat ordinea și echitatea socială contrar tendinței naturale spre corupţie din aceste state.

Provocarea este să se construiască mecanismele prin care acest principiu să fie aplicabil țărilor cu regim democratic contemporan.

Cum s-a pierdut esența justiției, înțelegerea necesității justiției diferențiate pe parcursul trecerii la democraţie? Justiția diferențiată, justiția egală în manifestare și efect pentru toți oamenii și de aceea diferențiat aplicată cetățenilor în funcție de raportul și forța pe care o au în a influența statul în interes propriu, aceste principiu a fost victimă demagogiei cu care s-au condus masele în revoluțiile democratice. Revoluțiile prin care țările și națiunile acestea au devenit captive ideologiei democrației moderne au pornit și au continuat pe un val demagogic prin care oamenii au fost declarați egali, fără ca nimeni dintre cei care ar fi putut să o facă să clarifice limitele acestei egalități nici atunci și nici ulterior.

 

Într-un stat democratic reformat și revigorat prin integrarea legităților de tip anarchist în mecanismele lui, Justiția Ordinară asigură justiția în cazurile în care sînt implicați cetățenii obișnuiți, fiind la rîndul ei împărțită după cum este cazul pe categorii (Justiție comercială, de drept comun, etc) iar Justiția Administrației Publice asigură justiția în situațiile care privesc funcționarea statului în relațiile statului cu indivizii din instituțiile care îl compun și controlează.

În contrar simplității acestei formulări sînt necesare spre a fi spuse și asumate mecanismele clare care asigură funcţionalitatea reală a unei astfel de segregări.

 

Aplicarea  Justiției Diferențiate.

Votul calificat aduce o segregare socială, seregare  care împarte cetățenii unei țări în cetățeni electori și cetățeni ne electori, factorul pe baza căruia se realizează această segregare fiind competența și dorința asumată public a cetățeanului de a fi cetățean elector.

Pe lîngă segregarea socială apărută în urma votului calificat apare o a altă segregare a societății din perspectiva exercitării actelor de justiție, segregare a cetățenilor  în funcție de raportul lor cu justiția.

Sunt două situații în care se pot afla cetățenii în raport cu justiția și anume:

  • situația de a fi cetățean ordinar sau cetățean obișnuit;
  • situația de a fi cetățeni înregimentați sau cetățeni în serviciu statului;

Cele două situații în care se poate afla un cetățean nu sunt statusuri fixe prin care este definit un cetățean (cum sînt cele de cetățean elector) ci sunt poziții relative în raport cu situații date dar sunt simple și clare.

Un cetățean poate fi numai cetățean ordinar și doar atît în toate situațiile în care este implicat. Un cetățean înregimentat poate fi atît cetățean înregimentat atunci cînd chestiunile de justiție în care este implicat sînt de această natură sau poate fi cetățean ordinar cînd chestiunile de justiție în care este implicat sunt ordinare.

Definițiile cetățeanului ordinar și ale cetățeanului înregimentat sau în serviciul statului.

Cetățenii ordinari sau obișnuiți.

  1. Sînt denumiți cetățeni ordinari sau cetățeni obișnuiți toți cetățenii unui stat care nu sunt implicați direct sau nu pot influența funcționarea mecanismelor de stat. În această categorie a cetățenilor ordinari intră inclusiv cetățenii care sînt angajați ai instituțiilor de stat, salariații bugetari și oricare altă categorie de cetățeni care nu au potențialul de a modifica din interior și prin acțiuni nelegale funcționarea statului.
  2. Cetățenii ordinari beneficiază de prezumția de nevinovăție și de toate libertățile și drepturile prevăzute în constituţia sau în legile scrise ale țării.
  3. În afara situațiilor de război în care pot fi judecați de tribunale de război sau conform cu legile de război, cetățenii ordinari sînt judecați numai de tribunale civile iar raportul lor cu statul sau cu instituțiile statului în problema actelor de justiție fiind de egalitate.

Egalitatea cetățenilor ordinari cu instituțiile statului  înseamnă că în raportul oricărui cetățean cu o instituție sau cu o persoană în cadrul Justiției Ordinare se aplică regulile de egalitate în fața justiției.

Cetățenii înregimentați sau aflați în serviciul statului.

  1. Sînt denumiţi cetățeni înregimentați sau cetățeni în serviciu (statului) cetățenii care au potențialul să modifice prin acțiunile lor bună funcționare a instituțiilor civile ale statului. În această categorie nu intră numai cetățenii angajați efectiv în instituțiile statului ci orice cetățean aflat în poziția de a exploata vulnerabilitățile statului. Cetățenii care au contracte comerciale sau economice cu statul avînd contro asupra unor resurse strategice sau de importanță majoră sunt de asemenea cetățeni în serviciu. O categorie excepțională sunt cetățenii străini care își asumă statutul cde cetățean înregimentat, acest lucru fiind posibil doar în urma acordului de sprijin din partea statului căruia îi aparține.
  2. În marea lor majoritate acești cetățeni sînt angajați și părți constituente a instituțiilor care compun statul dar nu este o regulă exclusivă. Orice cetățean care are potențialul ca prin voință proprie să corupă bună funcționare a mecanismelor de stat este cetățean înregimentat.
  3. Poziția de cetățean înregimentat (cetățean în serviciu) se obține numai în urma acordului scris al cetățeanului în cauză. Doar prin voință proprie cineva poate accede la statutul de cetățean înregimentat, acest acord putînd fi pe perioadă determinată sau pe termen nedefinit.
  4. Ieșirea din situația de cetățean înregimentat se face prin demisie scrisă și acceptată de către instituțiile de stat, în lipsa acestor documente orice cetățean înregimentat care chiar dacă nu îndeplinește condițiile de a fi cetățean înregimentat este prezumat a fi astfel pînă la pronunțarea unei decizii judecătorești în acest sens.
  5. Cetățenii înregimentați își asumă situația aceasta chiar după ce își dau și le este acceptată demisia din această situație dacă faptele sau cazuistica unui proces (sau a altui act de justiție) se referă la activitatea din perioada în care cetățeanul a fost în relație de cetățean înregimentat. Demisia din această situație nu îl exonerează de nici una din obligațiile asumate pentru activitățile din perioada în care a fost în serviciul statului.
  6. Nici un cetățean nu poate ocupa funcții sau să desfășoare activități economice, politice sau sociale care îi pun la dispoziţie mijloacele de a exploata vulnerabilitățile statului dacă nu își asumă în scris situația de cetățean înregimentat.
  7. Cetățenii înregimentați beneficiază de prezumția de nevinovăție și de drepturi civile în formă limitată în sensul în care aceste prezumții și drepturi nu afectează celeritatea absolută a desfăşurării actelor de justiție în contradictoriul cu Statul, cu instituțiile Statului sau cu alte persoane sau instituții în cauze care țin de situația lor asumată de cetățeni înregimentați.
  8. Cetățenii înregimentați nu beneficiază de majoritatea mijloacelor de amînare sau prelungire a proceselor, pe toată perioada proceselor în care sînt implicaţi fiind considerați permanent la dispoziția instanțelor sau a instituțiilor cu atribuțiuni. Doar interesele majore ale statului sînt superioare acestei condiții.
  9. Procedurile de aplicare a Justiției Administrație publice sînt diferite de cele ale Justiției Ordinare în sensul în care cetățenii în serviciu nu beneficiază de prezumțiile prin care se apără drepturile cetățenești de erorile judiciare. Logica superioară este că dacă în cazul cetățenilor ordinari o eroare judiciară în care este prejudiciat un cetățean ordinar este inacceptabilă fiind de preferat de fiecare dată potențialitatea unei erori în detrimentul statului în situațiea de la acest punct eroarea în detrimentul statului este de fapt o eroare contra interesului cetățeanului ordinar și în favoarea cetățeanului înregimentat.

Esența Justiției diferențiate.

  1. Statul și Justiția sunt în slujba și la dispoziția cetățenilor, atît Statul cît și Justiția sunt construite pentru a asigura împlinirea potențialului uman superior al cetățenilor.
  2. Cetățenii din care se compun instituțiile și relațiile  organice ale Statului au misiunea de a duce la îndeplinire principiul anterior enunțat. Această misiune asumată este bazată pe obligații asumate și sacrificii auto asumate ale drepturilor și libertăților lor personale.
  3. Sacrificarea libertăților și drepturilor personale ale cetățenilor aflați în serviciul statului, inclusiv creșterea șansei de a fi victima unei erori judiciare se face în scopul superior de a asigura maximizarea aplicării primului principiu enunțat aici.

 

 

 

 

Anunțuri