Dicționar particularizat

Pentru evitarea interpretărilor răuvoitoare cît și pentru acuratețea comunicării stabilesc semantica următoarelor cuvinte și expresii cu valabilitate pentru articolele din seria „Revoluția Anarchistă”:

  • În primul rînd este o diferență semnificativă între anarhism scris cu „h” și anarchist scris cu „ch”, acesta din urmă fiind invenția de aici;
  • Stat anarchist= stat de tip democratic care are în plus introduse în mecanismele care îl fac funcțional și legități care limitează dezvoltarea autonomă, autoîntreținerea în detrimentul scopului inițial de a fi în slujba cetățenilor.
  • Etatism=tendința naturală a unui stat de se dezvolta autonom contrar constrîngerilor care îl limitează să fie în slujba cetățenilor, să le apere interesele și drepturile.
  • Ideologie anarchistă=principiile și legile care corectează și/sau contrabalansează etatismul.
  • Noua Ordine Anarchistă= concept teoretic cu valențe de marketing care definește statul democratic ideal care are aplicate  și funcționale cele două principii (sistemice) ale Ideologiei Anarchiste.

Modelul ideal

Pentru găsirea mecanismelor reformelor de tip anarchist ale unei societăți este nevoie de „modelul ideal” al acestor reforme. Modelul acesta  ideal este cam la fel  cu „legile gazelor  ideale” din fizică, modelul ideal al gazelor pe baza căruia s-a construit fizica teoretică. La fel cum modelul „legilor gazelor ideale” produce experimente și legi ideale dar suficient de relevante pentru a fi aplicabile în realitate, modelul ideal al unei societăți (ne – etatiste în acest caz) are utilitate teoretica cu același potențial de a fi aplicate în realitatea socială.

Așteptările sunt ca acest model să producă funcţiile operabile pentru reformarea societăţii actuale la fel cum modelul „gazului ideal” produce funcții operabile în inginerie.

Elementele majore care  sunt corpul acestui   modelul  ideal  de societate  sunt următoarele:

  •  Procesul electoral democratic este caduc. Procesul electoral democratic produce aberații în distribuția puterii în stat şi generează totodată mecanisme de auto menţinere a acestor aberații. Acestea aberații sunt cauza etatismului patologic
  •  Conceptul de anarhie/anarchism este opozabil fundamental revoluției/ revoluționarismului. El este aplicabil doar ca reformare a unei societăți fucționale sau inclus într-un pachet ideologic al unei revoluții. Înlocuirea unui stat responsabil cu un tip de organizare socială cu alt tip de stat cît mai puternic și stabil, responsabil cu o organizare socială presupus mai bună nu este sustenabilă doar de către  ideea/ideologia anarchistă.  Asta deoarece anarchismul se referă la echilibrul între puterea statului și puterea cetățenilor. Civilizația nu poate exista în afara organizării de stat iar din această cauză anarchismul pur (extremist) nu are sens și nici baza de aplicare. Lipsa completa a statului duce la lipsa completa a oricărei ideologii iar o ideologie care solicită lipsa completă  a statului solicită în fapt propria  dispariție. În acest sens titlul ”Revoluția Anarchistă” este evident o sintagmă de impact fara sens strict și corect
  • Proprietatea, drepturile omului, legitimitatea instituțională sunt elemente fără de care anarchismul îți pierde înțelesul. Anarchismul ca ideologie poate fi operațional doar în societățile care au rezolvate în forme rezonabile aceste probleme, în ordinea importanței nu există comparație între aceste valori. În lipsa oricărui din aceste drepturi fundamentale întreaga energie socială atît însumată cît și a indivizilor luați separat se va canaliza doar pentru a aduce aceste drepturi societății. Anarchismul este din acest punct de vedere un rafinament necesar unei societăți perfecționate, Noua Ordine Anarchistă.

Principiile teoretice și sistemice fundamentele Noii Ordini Anarchiste.

1.Principiul votul universal calificat.

Pornind de la votul universal al sistemelor democratice, reformarea sistemică (sistemică=cu referire la întregul sistem) a deficiențelor existente se face prin adoptarea  votul electoral calificat.

Votul universal calificat  presupune că cei care au dreptul de se exprima electoral (de a alege) trebuie să aibă competențele necesare pentru aceasta pentru că aceste competențe sunt congruente cu valorile de bază ale societății. Universalitatea votului  înseamnă totodată că aceste restricții nu sunt pe bază de rasă, sex, sau pe nici un alt criteriuîn afară de competența intelectuală și morală a unui cetățean de a-și exprima păreri electorale valide.

Principiul nu este chiar atît de radical cum pare, cel puțin în forma teoretica. Orice sistem de vot democratic are incorporate restricții pentru categorii de votanţi consideraţi necalificaţi pentru vot. Nu votează cei foarte tineri, tinerețea fiind prezumtiv asociată lipsei de discernămînt, infractorii extremi, dovediţi e.t.c.. Problema este că aceste restricții de calificare sunt grosiere și nediscriminatoriu aplicate, efectul în obținerea rezultatelor electorale reprezentative  fiind minim.

Mă întreb oare cum de nimeni nu vede că un analfabet oarecare incapabil să își poarte de grijă este creditat de  societate cu mai mult discernămînt decît un puști de 15-16 ani, eminent elev  și  care citeşte probabil o carte pe zi. Cumva se poate zice că soarta tînărului acesta este hotărîtă (prin votul  pe care îl dă în procesul electoral) de către  analfabetul alcolic și leneș a cărui unică sursă de venit este ajutorul social.

Votul universal calificat presupune că cei care votează trebuie să aibă pe de o parte competența morală și intelectuală de a alege cît și dreptul acesta. În fond este vorba de a da drept de vot doar acelor oameni care aspiră la un viitor personal.

Cei care fie nu pot (din diverse motive) fie nu vor sa aibă o proiecție a unui viitor personal sau mai rau au această proiecție dar este bazată pe  valori cotrare comunității nu au dreptul de a se decide viitorul societății.

Competența morală și intelectuală:

  • Pentru certificarea competenței intelectuale a unui cetățean de a fi cetățean elector (cu drept de vot) trebuie avută în vedere stabilirea unui barem minimal de calificare prin care cetățeanul să dovedească ca are cunoștințe generale despre procesul electoral și despre subiectul votului. Pentru aceasta trebuie să participe la un examen, cel mai recomandabil pe bază de  chestionare standardizate tip grilă, universale pentru întreaga societate. Chestionarele trebuie să fie  suficient de accesibile pentru ca minim 30% din populația majoră și cu drept de cetățenie să poată trece examenul.  Este evident că analfabeții nu au dreptul de a vota. Recomandabil este ca producerea chestionarelor sa fie externalizară.
  • De asemenea aceste chestionare trebuiesc concepute astfel încît sa se stabileasca cu suficentă precizie dacă cetățeanul care aplică la examen are un nivel intelectual minim acceptabil, capacitatea de discernamint fiind necesara pentru a exprima o opțiune. Nivelul intelectual minim acceptabil este independent de studii.
  • Competența morală a unui cetățean de a fi cetăţean elector este o problemă cu mai multe fețe, astfel:

– Nu pot fi cetățeni electori cetățenii care prin meseria lor sunt elemente ale statului. În această categorie sunt incluși cetățenii care fac parte din instituțiile de exercitare a puterii și a guvernării. Nu sunt supuși acestei excluziuni salariaţii sistemului de stat din învățămînt, sistemul medical, armată sau din oricare alt sistem care asigura doar servicii sociale. Sunt incluse în aceasta excluziune poliția, structurile parlamentare și salariaţii prefecturilor sau cei care executa în mod curent și organizat servicii în scopul implementării directivelor sau politicilor  guvernului.

-Nu pot fi cetațeni electorii deţinuţii indiferent de motivul pentru care sunt întemniţaţi, deţinuţii eliberaţi înainte de termen pentru toată perioada pentru care au primit condamnarea și cei eliberaţi din puşcărie pentru o perioada de cîteva luni (maxim 6 luni) de la eliberare. Motivul este că un astfel de om este uşor de controlat iar acţiunile/deciziile  sale nu sunt datorate liberului arbitru.

– Nu pot fi cetăţeni electori cetăţenii condamnaţi definiv pentru categorii distincte de infracţiuni și anume: viol, tîlhărie, excrocherie sau înșelăciune. Nu toate infracţiunile care aduc la condamnare ridica dreptul cetăţenilor de a fi cetăţeni electori. Scopul este da a-i separa pe cei care sunt incapabili de a înţelege modelele sociale propuse de cei din cursa electorala deoarece baza personala de valori este rudimentară sau  în contradicţie cu valorile elementare ale societăţii. Furtul simplu de exemplu, infracţiunile economice sau cele de natura domestica care nu pot fi asociate cu atitudine fundamental antisociala sau sociopata nu pot fi invocate pentru restrîngerea dreptului electoral al unui cetăţean. Trebuie prevăzută și posibilitatea ca un cetățean  din  aceasta categorie de excluziune să poată obține  dreptul  de a fi cetățean elector  după o perioadă  de „carantină” ( 2-5 ani de la comiterea infrațiunii dacă nu sunt alte restricții) în următoarele condiții: solicită acest lucru, trece testele de  calificare (chestionarele) și poate dovedi că a căpătat între timp conduita morală minimă necesară. Cum să se facă asta dovadă este o altă problemă.

– Nu pot fi cetăţeni electori cei aflaţi în grija sau în susţinerea statului nefiind studenţi, handicapaţi fizic, șomeri în perioada de șomaj sau pensionari. Persoanele care nu au loc de munca și trăiesc exclusiv din ajutorul de stat, aceasta situaţie fiind starea obişnuită, nu pot fi cetăţeni electori. Decizia lor electorala este influenţată  de plăţile făcute de stat. Se poate spune că și studenţii beneficiari de burse, pensionarii care au ajutor/susţinere financiara de la stat sau şomerii sunt influențați în decizia lor dar ar fi o comparaţie greşită asupra căreia nu insist. Dar cetățenii care depind cronic de ajutorul social/ajutor de stat fiind în putere sunt incapabili de a se întreţine prin munca proprie și de asemenea  sunt  incapabili de decizii competente  pentru bunul mers al țării. Ei nu  au calificarea de a fi cetățeni electori.

– Nu pot deveni (pentru prima oară) cetăţeni electori persoanele trecute de 45 de ani. Dacă un cetăţean nu şi-a găsit timpul necesar, interesul sau nu a avut competența de a fi cetăţean elector pînă la această vîrsta, această opţiune este nefireasca. În cazul în care pînă la această vîrstă cetățeanul a avut cel puțin o dată statutul de cetățean elector, chiar dacă a pierdut acest statut între timp, poate aplica pentru redobîndirea calificării din nou.

– Există o vîrstă minima (18 ani de regula) și o vîrstă maxima pentru un cetăţean elector. Atît vîrsta minima cît și vîrsta maxima pot fi punctual extinse pe baza unei cereri și în urma trecerii testului de competență electorala. Pentru modificarea vîrstei minime sunt necesare în plus recomandări privind implicarea sociala a persoanei care solicita acest lucru.

Anunțuri