Primii Oameni.

Cuvintele Ascunse sunt axiomele pe care sunt construite toate limbile și toate culturile lumii. Sensul lor, valoarea lor adică transcede specificul cultural, timpul și încadrarea semantică.

În comunul vieții sociale sînt cîteva caracteristici ascunse interesului din cauza obișnuinței de al le folosi, caracteristici pe care le scot acum la vedere. Voi arăta nebănuita și uimitoarea lor ciudățenie și în continuare și mai uimitoarele concluzii, simplu de tras de altfel, ce apar din chestionarea acestor caracteristici.

Oamenii dintotdeauna au avut cunoașterea unor concepte complicate, specifice umanităţii. Orice om normal din orice perioadă istorică, din orice civilizație, știe (a știut pe cînd a trăit) ce este arta, ce e puterea (socială), valorile comunitare bazale (onoare, responsabilitate, prietenie), dragostea și iubirea ș.a.m.b.. Oamenii nu se nasc cu aceste cunoștințe, ele sînt primite într-o formă evidentă uneori dar mai adesea ca substrat al altor învățăminte în perioada de educație. Cunoașterea și înțelegerea acestor concepte este vitală, ele sunt baza comunicării și a vieții sociale iar majoritatea deciziilor individuale sunt luate de către fiecare  om cu  prezumția cunoșterii acestor concepte de către celilalți.

Pentru ușurătatea comunicării cît și pentru că îmi place melodicitatea expresiei inventată de mine pentru aceste concepte,  le-am zis „Cuvintele Ascunse ale omenirii”.

Cuvintele Ascunse pentru care orice om ajuns la maturitate va primi cunoașterea iar după aceea le va folosi ca fiind „de la sine înțelese” sînt altceva diferit de cunoașterea rațională și situate înaintea ei (atît din punct de vedere cronologic cît și al valorii). Ele dau capacitate operațională standard oricărui om, îi dau individului suficiente instrumente de înţelegere a realității pentru a avea performanţele necesare viețuirii indiferent de capacitatea lui intelectuală sau bagajul cultural. Este evident că utilizarea lor, a Cuvintelor Ascunse, este diferită de la individ la individ în funcție de posibilităţi dar este de asemenea probat că indiferent de spațiu fizic sau cultural, de epocă istorică, Cuvintele Ascunse au cam aceleaşi valoare pentru orice om.

În mod direct și de neevitat, fiecare cultură sau civilizație a luat în serios acțiunea de a coborî Cuvintele Ascunse în rațional, să le prindă în cuvintele propriei limbi, să le celtuiască în definiții captive în dicționare și cărți pentru uzul oricărui om. Chestiunea asta se întîmplă cu regularitate cam la fel cum orice puști cu abilități tehnice încearcă să inventeze perpetuum mobile la începutul carierei tehnice. Și cam cu aceeași rată de reușită cu care inginerii din toate timpurile au realizat perpetuum mobile pe vremea cînd erau doar viitori ingineri, cam la fel au reușit elitele inteligenței culturilor lumii să aducă în realitatea rațională Cuvintele Ascunse. Căutarea aceasta (a sensurilor raționale pentru conceptele descrise de Cuvintel Ascunse) este la rădăcina majorităților ramuri ale filozofiei, celelalte ramuri fiind tributare religiei.

Pe scurt și concluziv nimeni nu a reuşit să le pună definiții adevărate, definiții care să descrie complet și suficient restrictiv pentru a fi precise Cuvintele Ascunse. Transformarea Cuvintelor Ascunse ale omenirii în concepte cunoscute, descriptibile, aduse în realitatea ideilor și a cuvintelor comune este una din luptele pierdute deocamdată ale filozofiei universale.

Cele două puncte de vedere.

Situația pare epopeică precum o poveste mitologică dacă este expusă doar în această formă, ca o luptă milenară pierdută și fără șanse de succes a inteligenței contra „de la sine înțelesul” uman. Lucrurile stau așa cum stau și se poate trăi bine și fără să fie scrise/citite undeva definiţiile unor chestiuni „de la sine înțelese”. De fapt se pare că motivația de a rezolva chestiunea aducerii Cuvintelor Ascunse în cunoașterea rațională nu este tocmai ultimativă. Cumva chiar ar fi o pierdere să fie rezolvată problema lăsînd astfel fără obiectul muncii intelighenția inutilă a tuturor epocilor trecute și viitoare. Acesta este un punct de vedere practic, legitim și corect.

Al doilea punct de vedere, corect la fel ca şi primul dar sub steagul căruia sunt eu, este că aducerea în realitatea cunoaşterii a Cuvintelor Ascunse este pasul care duce omul la următorul nivel evolutiv. N-aș merge pînă acolo încît să afirm că Supraomul se naște din omul care primește cunoașterea rațională a Cuvintelor Ascunse, dar în linii mari cam asta e ideea.

Dramoleta comică a intelectualului.

Rezumatul situației actuale este că există o bază conceptuală de cunoaștere a lumii, universală și „de la sine de înțeles” comună pentru toți oamenii lumii în paralel cu inexistența infrastructurii de idei (rațiuni) care să ofere aceleași răspunsuri. De aici apare una din comicăriile cele mai comune dintotdeauna și anume „drama intelectualului”.

Lămuresc  ce este acela un „intelectual”, definiție necesară pentru a fi bine înțeles:

Intelectualul este acel om care renunță la cunoaşterea lumii în formă „de la sine de înțeles” încercînd să o cunoască folosindu-și rațiunea¹. Drumul acesta, drumul intelectualului, este ales de voie sau de nevoie de aproape orice om cu inteligență peste un nivel dat² sau de cei ajunşi în situații de conducere a societății.

Problema apare deoarece renunțarea la cunoașterea lumii prin Cuvintele Ascunse (cunoașterea de dinaintea rațiunii) este de la un moment dat ireversibilă. Iar omul astfel aflat în procesul de renunțare la lumea „de la sine înțeleasă” ar trebui să pună în loc cunoașterea rațională de aceiași putere operativă cel puțin. Astea sunt aşteptările de fiecare dată. Dramoleta comică este că ceea ce se poate pune pentru înlocuirea Cuvintelor Ascunse pierdute este nonvaloare. Rațiunea care devine principalul instrument de înțelegere a realității pentru intelectual, este deficitară în conținut. Ceea ce omul știa înainte  „cum este” fără să se întrebe despre ce înseamnă de fiecare dată, acum este ambiguu. Aşteptările (înșelate) sunt ca intelectualul să-și hrănească imediat mintea cu briliantele cunoașterii umane, simple și divine, care să-l facă atot înţelegător și cel puțin la fel de performant cum era înaintea pasului de trecere la rațional. Comicul se vede abia cînd briliantele rațiunii se dovedesc falsuri ieftine fără valoare iar noul intelectual află (chiar dacă de cele mai multe ori neagă această evidență) că pasul irevocabil făcut l-a făcut mai puțin om de fapt, inferior de regulă nativilor tributari Cuvintelor Ascunse.

Consecințele

Fără nici o exagerare afirm că istoria sîngeroasă și crudă a omenirii este rezultatul direct al incapacității înțelegerii/cunoașterii raționale a lumii de către conducătorii de pe toate palierele sociale. Incapacitatea înțelegerii/cunoșterii  raționale la care fac referință este exact incapacitatea de a înțelege realitatea corect folosindu-se doar de rațiune. Intelectualismul nevolnic este și cauza omiterii din logică atunci cînd se iau decizii, a concluziilor de bun simț  „de la sine înțelese”  dar inexprimabile în cuvinte în favoarea concluziilor bazate pe suport de idei și rațiuni. Este de remarcat că forma extremă a acestei incapacități raționale este fanatismul ideologic sau religios.

Majoritatea intelectualilor primesc un handicap operativ în fața brutalității pragmatice a  societății funcționale și doar vîrfurile inteligențieie reușesc să dezvolte modele operative raționale care să recupereze (și uneori sa depășească) handicapul pierderii Cuvintelor Ascunse. Iar efortul acesta este făcut în detrimentul pragmatismului.

Misiunea.

Cînd baza conceptuală de operare a realității va fi finalizată, cînd miile de ani de gîndire filozofică își vor produce rezultatul și cînd oricine va trece pragul intelectualismului va primi instrumentele înțelegerii, atunci în mai puțin de o generație vom avea apocalipticul spectacol al schimbării erelor.

Era nouă ce va veni va fi la aceeași depărtare de era actuală precum epoca de piatră de epoca metalelor. Oamenii vor fi altfel, probabil specia va suferi schimbări evolutive din cauza schimbării paradigmelor selecției naturale.

Noul om, Homo Philosophicus, supraomul așteptat și anunțat, va fi produsul societății care promovează găndirea și rațiunea ca fiind valorile de diferențiere, pentru că aceste calități-caracteristici  vor deveni fezabile social.

Iar între noi și noua eră stau doar cîteva mii de cuvinte, negîndite și nescrise încă, un Dicționar al Cuvintelor Ascunse.

¹ Aceasta este definiția sub care vom face construcțiile următoare. Este suficient de corectă în context, a discuta detaliat despre ce este și ce nu este un intelectual nu face obiectul acestei scrieri.

²Nivelul de inteligență peste care oamenii încep să caute răspunsuri este probabil măsurabil și identificabil după parametrii specifici. N-am idee cum se face sau care e acest nivel, e suficient să știu că există.

Anunțuri