Ce este „arta” și ce este „elita”?

Primul  set din Dicționarul de  Cuvinte Ascunse sunt elita (cu referire la elita socială, oamenii de /din elită) și arta. Sunt concepte importante care sunt caracterizatoare omului și umanismului.

Folosirea acestor cuvinte  este intuitivă dar ele sunt mai mult decît cuvinte comune din dicționare, sunt Cuvintele Ascunse ale omenirii.

Caracteristica Cuvintelor Ascunse este că sunt  aceleași ca înțeles pînă la congruență în toate civilizațiile lumii oriunde în istorie, ele nefiind  transmise sau transmisibile între civilizații  ca majoritatea ideilor, aceste cuvinte ascunse se generează instantaneu ca o consecință a stării de om/umanitate.

Cuvintele Ascunse sunt materialul de idei pe care s-a ridicat în două picioare omul.

Elita / omul de elită

Pentru a putea defini conceptul de elită a fost nevoie să creez o semantică dedicată, cîteva cuvinte căpătînd astfel semnificație specială. Semantica aceasta am prezentat-o pe larg în posturile anterioare dar  este suficientă forma scurtă după cum urmează:

Atavism, cu referire la capabilitățile unui individ om de a-şi asigura necesitățile vitale. Componenta atavică generează structuri logice (gîndire logică complexă) și are rezultate (este prezentă) în toate formele de manifestare a individului. Atavismul poate fi asimilat (gîndirea atavică, individul atavic) cu materialismul din viața de zi cu zi. Atavismul unui om cuprinde toate aspectele care se referă la necesitățile bazale și/sau biologice inclusiv cele cu rădăcină în sexualitate sau lăcomie.

Existențialism, cu referire la capabilitățile unui individ om de a-și căuta/găsi rost. Este cauza și explicația filozofiei inclusiv a formelor ei religioase. Existențialismul este diferența specifică între om și animale, singura diferențiere suficientă și necesară a omului. Formele de manifestare ale existențialismului la un individ sunt de asemenea generatoare de structuri logice și au rezultate în toate formele de manifestare a individului. Existențialismul cuprinde atît întrebările cît și răspunsurile sau încercarea de a da răspunsuri la chestiuni legate de existență, scop al vieții, umanitate ș.a.m.d.. Termenul de existențialism este ales prin comparație cu faze întrebărilor existențiale ale unui adolescent și de aceea nu are congruenţă cu termenul omonim din filozofie. De fapt existențialismul după cum l-am definit eu (doar) în această semantică se referă la măsura cantității de inteligență – gîndire pe care un om o atribuie întrebărilor, căutărilor sau studiilor despre motivul existenței

Procentul binomial este raportul între atavism și existențialism care caracterizează un individ. În funcție de mai mulți factori, am arătat la un moment dat, sunt cîteva combinații posibile avînd proprietăți specifice¹. Sunt posibile clasificări ale oamenilor  în funcție de procentul  lor binomial, clasificări prezentate anterior dar neimportante acum.

Din aceste cuvinte- definiții am construit concluzia și anume că un om de elită (sau un om din elită) este un om care are potențial maxim de manifestare a existențialismului propriu în sensul influențării grupului față de care este elită. Sunt cîteva combinații mai performante (procente binomiale) între atavismul şi existențialismul unui individ.

Ca urmare acestor idei a apărut o aritmetică, rezultată a dezvoltării pricipiilor procentului binomial. Prin aritmetica aceasta se obțin rezultate coerente de evaluare a indivizilor în raportul lor cu organizațiile sau pe baza  se pot face predicții strategice despre organizații. Dar acest produs este din punctul meu de vedere secundar și nu îl voi aprofundat mai mult.

Arta / artiștii

Marea provocare – definiția artei!

Conceptele acestea noi  dacă sunt utilizate pentru înțelegerea realității și a  modului de a privi /înțelege omul ca binomial ( inclusiv a formei superioare de individ, individul elită) creează posibilități noi de cunoaștere. Una din aceste posibilități este înțelegerea conceptului de artă, artiști, operă de artă. Practic fără folosirea semanticii deja dezvoltată pînă acum este imposibil de a defini arta/obiectul de artă  dar avînd la dispoziție aceste instrumente chestiunea definirii artei devine simplă și intuitivă.

Voi da în continuare prima  definiție completă a artei.

  • Artă este procesul de producere a unei opere de artă.
  • Opera de artă este produsul unui om – denumit artist, prin care acesta folosind una sau mai multe metode de comunicare transmite o formă de cunoaștere existențială la care artistul are acces. Cunoașterea existențială poate fi urmare a unor gîndiri proprii și originale sau a înțelegerii existențialismului altuia.

Sunt cîteva concluzii care merită subliniate în urmă acestei definiții și anume:

– O operă de artă este produsă de un om. Un produs natural, oricît de frumos sau interesant ar fi sau oricît de mare îi este impactul asupra oamenilor, nu este obiect de artă. Dar este suficient ca un artist (sau un om care prin această acțiune devine artist) să exercite o acțiune modificatoare asupra obiectului și acesta poate deveni obiect de artă. Adăugarea unui nume sau a unei povești poate transforma o stîncă în obiect de artă.

– O operă de artă nu este mai mult sau mai puțin valoroasă artistic luînd criteriu calitatea meșteșugărească sau tehnică a ei. Singurul criteriu de evaluare  artistică este mesajul existențial al operei de artă. Mesajul existențial fiind cu referire la „existențialismul” pe care l-am definit și fără de care nu are înțeles.

– O operă de artă este creată cu intenție și cu înțelegere a ceea ce transmite. Faptul că un artist nu poate exprima în cuvinte ceea ce are de spus este irelevant, comunicarea lui este prin ceea ce face. Arta făcută de artiști care experimentează rezultate aleatorii ale unei tehnici nu este un produs aleator, artistul are o intenție (sau mai multe) de comunicare și are ceva de spus.

– O operă de artă nu este mai mult sau mai puțin valoroasă artistic în funcție de numărul celor care o înțeleg (a oamenilor care înțeleg mesajul existențial). Dau ca exemplu situația în care o operă de artă  nu este înțeleasă de nimeni din cei care iau contact cu ea dar mesajul ei există și este recunoscut ca fiind atașat operei. Ea va deveni atunci dezideratul cultural suprem al comunității aceleia, momentul înțelegerii ei este momentul depășirii unui prag evolutiv, fiind o operă de artă extrem de valoroasă – capodoperă. În opoziție alt exemplu, un obiect de artă înțeles de majoritatea oamenilor poate avea (și de regulă chiar așa este) un mesaj existențial foarte jos,  fiind înțeleasă pentru că este facilă. În această situație valoarea artistică a obiectului este mică, pe măsura mesajului existențial.

– între oamenii de elită și fenomenul artistic este o legătură fundamentală. O neînțelegere corectă a raporturilor duce destul de des la concluzii greșite. Eu consider că lucrurile sînt acum clare și simple în această privinţă. Într-o formă particulară a raporturilor acestea, un om de elită este evaluat rapid „cît de mult este om de elită” în funcție de legăturile cu fenomenul artistic. Nu este neapărat rău mai ales că sunt conexiuni intrinseci între concepte, dar modul acesta de evaluare favorizează ipocrizia.

– Cea mai incitantă concluzie a definiției artei se referă la emoția artistică. Emoția artistică fiind înțeleasă și bine definită ca efectul contactului cu o operă de artă. În noua situație, emoția artistică capătă sens ca înțelegerea a mesajului existențial al obiectului de artă. Iar o consecință a acestei concluzii este că arta, consumul de artă îi face pe oameni superiori condiţiei lor biologice date (adică le modifică procentul binomial natural, scuze pentru conciziune).

Metaforic ar suna așa: un om supus influenței artei se îndepărtează de starea de animal în favoarea umanității.

Am lămurit cred  și motivul pentru care am pus miniaturi de artă abstractă pe tot parcursul capitolelor din „Fundamente”. În primul rînd pentru că mie îmi plac ² și în al doilea rînd pentru a sugera rădăcina comună a problemelor.

¹Cine are de criticat ceva despre aceste simplificări, să citească mai întîi capitolele dedicate subiectului.  Simplificarea are dezavantajele ei după cum se vede.

² Nu am idee dacă  „a plăcea” o operă de artă abstractă este o formulare acceptabilă de exprimare.  Sună rezonabil și simplu. După cum am zis, nu am vrut să ma complic acum cu  expresii perfecte. Mea culpa.

Anunțuri