Reformele necesare a căror rezultat ar fi apariția mecanismelor politice care controlează puterea statului nu sunt produsul vreunui extraordinar exerciţiu de gîndire, iar înțelegerea lor este simplă. Este nevoie doar de observație a ceea ce se întîmplă acum și de organizarea ideilor. Pentru că ideile care stau la baza ideologiei anarchiste sînt evidente și vizibile. Ele există și se manifestă în fiecare țară în care cetățenii fac societatea să funcționeze mai bine decît ar funcționa doar ca urmare a aplicării legilor. În fiecare această țară despre care în general este acceptată opinia că nivelul de civilizație și educație este motorul bunei funcționări, ideile anarchiste s-au impus de fapt intrînd prin ușa din spate a vieții politice. Suma legilor nescrise care fac societățile să funcționeze bine, dacă sunt  scrise în cadrul legal ar  constituie elementul lipsă și anume componenta anti – etatistă, ideologia anarchistă. Și atunci, avînd în sistemul de legi și legile derivate din ideologia anarchista s-ar  ajunge la situația optimă în care legile bune ar fi suficiente pentru a face o țară să meargă bine. Prin comparație cu situația optimă, în situația ideologică și politică a momentului, legile bune nu sunt suficiente, lor le mai trebuie asociate și oameni cu bune intenții.

Este suficient prin urmare să luăm regulile acceptate prin consens mutual și care nu sunt scrise nicăieri, din orice țară civilizată și funcțională, și să le dăm formă. Rolul și efectul acestor legi nescrise este de a favoriza asociarea oamenilor cu bune intenții cu legile țării.

Cîteva din situațiile contrare cadrului legal și doctrinar al statului modern, situații numai bune de studiat, le enumer în continuare. Caracteristic lor este că sunt acceptate prin consens mutual sau că este vorba de legi și reglementări care sunt ineficientizate prin consensul colectiv.

Palele morii.

  • Procentul de cetățeni care merg la vot considerat rezonabil este între 30% și 40%. Deja peste 40% se consideră „prezență maximă le vot” iar prezență sub 30% este asimilată cu un „ vot de neîncredere ”.
  • Politicienii, polițiștii sau alți oameni care au funcții organice în stat sînt mediatizați pînă aproape de suprimarea prezumției de nevinovăție atunci cînd ajung în situații de posibila  încălcare a legilor. Oamenii obișnuiți (și mașinăria media) nu îi consideră egali cu ei.
  • Este considerată o formă de naivitate extremă să ai încredere în poliție, în orice țară a lumii chiar dacă polițiștii sunt de fapt cetățeni în slujba cetățenilor.
  • Sistemul penitenciar este perceput pe bună dreptate că o formă de tortură combinată cu o unitate școlară de perfecționare infracțională și nicidecum că un mijloc punitiv – corectiv care să diminueze infracționalitatea.
  • Bijuteria coroanei, legile și reglementările contra naturii impuse de legislațiile statelor cu respectarea strictă a regulilor  cunoscute drept „corect politice”. Cu exemple pornind de la egalitatea între sexe la acceptarea sau neacceptarea căsătoriilor homosexuale, obligativitatea facilităților pentru handicapaţi sau acceptarea încălcării drepturilor fundamentale de către grupuri etnice presupus defavorizate. Acest tip de  reglementări nu produce rezultatul așteptat, de fapt nu sunt motivate de  rezolvărea unor probleme reale ale celor implicați. Ele sunt reacția vegetativă a statului la necesități reale ale unor cetățeni. Nu aduc rezolvare ci impun respectare de  reguli, indiferent de consecințe.

Pentru a fi clar, nu am neapărat o atitudine pro sau contra oricăreia din problemele enumerate în ultimul paragraf, de fapt nici una dintre ele nu este în zona mea de interes. Este relevant doar modul în care aceste probleme generează reguli absurde, uneori contrare intereselor celor despre care se susţine că le sînt destinate. Le voi diseca la rînd pe cele expuse, concluzia putînd fi extrapolată la toate regulile născute din „corectitudine politică”. Anarchismul este în esența lui „incorect politic”.

Anunțuri