Capitolul 1. Apa caldă menajeră- prescurtat A.C.M.

Capitolul 11.Lumea nouă

Capitolul 12.1

Jan se întoarse. Ieșise din casă cu spatele înainte, mîinile îi erau ocupate cu carfa plină cu vin și cu un castron mare în care aducea gustarea vinului.S-a întors cu o mișcare aproximativ acrobatică ținînd în echilibru încărcătura și îl văzu pe Colonel. Imobil cu privirea fixă și cu un zîmbet îngheţat pe față

În cinci pași mari și grăbiți ajunse la masă, lăsa încărcătura cum putu și îl apucă pe Colonel de umeri. Îl scutură ușor.

  • Hei, frate! Ce-ai pățit?

Zîmbetul fix rămase pe fața Colonelului dar întorcîndu-și privirea către Jan, acesta simţi că zîmbetul îi era adresat. Nu mai părea îngețat și fix.

  • Ești bine? Continuă întrebarea Jan.
  • Da frate, e bine răspunse colonelul.

Jan își luă mîinile de pe umerii Colonelului și se așeza la locul lui. Deveni  din nou bărbatul neclintit cum poza  în mod obișnuit, ușoara emotivitate tele-novelistică parcă nici nu fusese.

Cînd îl atinsese pe umeri (a doua oară cînd îl atinsese pe Colonel) simțise comuniunea fraternă și caldă cu care erau legați. Nici în  această problemă nu lăsase să se vadă nici o reacție, așa era modelul masculin în care fusese educat Jan.

  • Credeam că te duci. Nu ar trebui să mai bei. (ei da! Asta era o ipocrizie. În timp ce zice a asta tocmai umplea cănile).
  • Nu e de la băut și nici nu mi-este rău. Mă gîndeam la lumea asta a ta Jane. Acum este și lumea mea. Extraordinară și ciudată.

  • Colonelul ridică cana și toastă.

    • De bun venit. Cea mai frumoasă primire în lume pe care și-o poate dori cineva.

    Jan ciocni și, conform precedentelor, vroi să bea cana pînă la capăt.

    • Ușurel Jane. Nu ne grăbim, hai să ne bucurăm de vinul ăsta.

    Jan s-a conformat, a luat o gură, la fel și colonelul. Partea stranie este că Jan nu mai era maestrul de ceremonii.

    Capitolul 12.2

    • Cum adică ciudată, Colonele? Tu nu ai fost om o dată?
  • Ba da, sigur că am fost. Am fost un om important, mai mult decît este un colonel acum. Eram cel mai mare șef posibil. Dar  lumea mea era simplă.

  • Serios. Nici nu am auzit de tine. Ce fel de, mare șef, ai fost dacă nu e scris nicăieri despre ce ai făcut. Povestește-mi cum era atunci, cine erai?

  • Păi eram un fel de rege sau împărat de acum. Eu făceam sulițele și arcurile.

  • Adică erai meşterul armurier? Nu cred că ai idee corectă despre ce zicem noi acum  că este un rege.

  • Nu măi! Eram șeful șefilor. Pe vremea aceea oamenii erau ceva mai înapoiați tehnic, eu le făceam arcurile.Nimeni altcineva nu avea habar cum funcționează. Eu le reinventasem.

  • Și ma rog, la cîți oameni făceai tu arcuri de erai atît de important?

  • Să tot fi fost 50- 60 de bărbați. Cu totul erau cam 300, femei, copii și bărbați.

  • Adică erai regele lumii dar erai doar șef de trib cu 300 de oameni. Bun așa. Cîteva minute am crezut că mi-ai copiat toate gîndurile și ai devenit deștept.

  • Jan era ironic și prietenos. Colonelul, spre deosebire de Sfîntul majordom, era si el ironic și prietenos.

    • Jane iar bați cîmpii. (expresia asta și multe altele erau preluate din vocabularul lui Jan). Pui întrebări slabe și tot tu ești cocoșul. Primești răspunsurile pe care le ceri.
  • Mă rog dumitale să-mi zici cam ce întrebare ar fi trebuit eu să pun, astfel încît răspunsul să ma ducă la concluzia că un șef de trib de 300 de sălbatici fomiști ( adică înfometați cronic) era regele lumii? Poate te dădeai sîmbăta cu Titanicul și de-acolo vine  chestia cu Regele lumii?

  • Ha ha, ce-am mai rîs. Zise Colonelul și continuă

  • Puteai să mă întrebi ” peste cîtă populaţie din lume erai tu mare sef? ”. Sau ” ce însemnau aia 300 ai tăi în lumea din vremea aceea? ”.

  • Peste cît din lume erai șef, domnule, rege al lumii, ?

  • Exact nu știu să îți răspund dar să tot fi fost 20-25% din întreaga omenire. Și eram cea mai mare formațiune tribală din acele vremuri. Dacă stau să mă gîndesc bine, cam o treime din populația lumii de acum este urmașa directă a tribului meu.

  • Capitolul12.3

    Din exterior imaginea celor doi prieteni/frați (sau ce or fi fost) era cea mai domestică și pașnică imagine posibilă. Discuție aprinsă, prietenoasă, rîdeau fiecare din cînd, beau vin din căni de lut și toastau destul de des.

    La un moment dat, trecuse de miezul nopții și erau la a treia carafă de vin, Colonelul se ridică și începu un dans tribal. Dădea din mîini în dreapta și stînga în timp ce sărea și striga ceva gutural.

    Colonelul îi arăta lui Jan, cum dansa el ca șef al Tribului Primilor Oameni, pentru a chema  ploaia și animalele să fie vînate.

    Jan s-a ridicat și el, dansa imitînd mişcările Colonelului [1]. Iar Colonelul îl învăța cum trebuie făcute corect. Astfel dintr-o întîmplare de chef, vechiul dans mistic al Primilor Oameni era din nou dansat, iar vechiul ritual despre care Primii Oameni credeau că i-a protejat (fiind singurii oameni care supraviețuiseră pe continentul European) era din nou îndeplinit.

    Pentru Jan cel superstițios ar fi putut să conteze asta, în rest probabil nu avea nici o importanță.

    Mai tîrziu, către dimineață lăsaseră dansurile și rămaseră doar cu discuțiile. Trecuseră de 4 carafe de vin și două castroane mari cu bucatele vinului.

    Erau aşezaţi amîndoi, obosiți de vin, de dănțuieli și de excitația intelectuală dată de ideile mărețe (și de conștientizarea măreției momentului, din punctul de vedere a lui Jan).

    • Colonele, ce faci azi?
  • Cum adică ce fac? Nu am nici o idee. Zi-mi tu, tu ești șeful de-acum.

  • Nu trebuie să dormi? Dispari în Rai sau ce faci?

  • Nu Jane, dacă dispar este ca și cum aș muri pe pămînt. Rămîn aici ca om – om.

  • Aha. Păi dormi aici, trebuie să dormi acuși.

  • Nop, nu rămîn la tine. Nici nu cred că mai vin pe aici.

  • Colonelul știa deja de problemele pe care le aducea persoana lui, despre  cît de complicat ar fi fost să se integreze în cercul de oameni apropiați lui Jan fără a ridica întrebări nepotrivite. Nu era cazul să complice lucrurile, nici pentru nașul Jan nici pentru proiectul de reparații în care erau angrenați. Respecta conjurația propusă la începutul serii.

    Capitolul 12bis. Afaceri și motoare

    [1] nici un antropolog nu avsese ocazia să fie martor  în direct al unui dans tribal vechi de 22 de milenii.

    Anunțuri