Capitolul 1. Apa caldă menajeră- prescurtat A.C.M.

Capitolul 8. O noapte epică la vremea tulburelului.

 

Capitolul 9.1

Colonele! Bun venit în lumea mea. Te botez eu și punem de chef… [1].

Jan s-a ridicat de pe bancă și a întins mîna peste masă cu intenția de a o strînge pe a Sfîntului. Mișcarea de ridicare a fost reușită dar tremurată și nesigură, cele trei căni de vin băute în foc continuu îl afectau și pe el. Sfîntul voi și el să se ridice dar chiar cu mai puțin succes.

Gestul de a da mîna era transcultural și ante-istoric, cu aceeași semnificație întotdeauna.

Nu-i reuși ridicarea decît parțial, suficient cît să prindă degetele de la mîna întinsă a lui Jan. În locul unei strîngeri bărbătești de mînă, Sfîntul îl apucase de degete dar cum genunchii îndoiți erau  încordați și tremurători se ținea de Jan pentru a nu cădea înapoi pe bancă. După o secundă prinderea a cedat iar bărbații reveniră fiecare la poziția de start.

Acest moment măsurabil în timp în părți de secundă, scena comică în care doi bărbați amețiți de vin și-au dat mîna, este scena memorabilă a Primului Contact. Nu vor exista alte istorii scrise despre ea, nu se vor spune povești pentru că nu va fi știută altfel decît de-aici în istoria scrisă.

Capitolul 9.2

Revenirea oarecum brutală în pozițiile de bază a fost urmată de un moment de liniște și reculegere. Fiecare din cei doi avea motive serioase de gîndire.

Sfîntul Majordom (Colonelul după cum va fi știut de-acum), analiza uimit disfuncția motrică dată de vin, impactul alcoolemiei asupra ființei spirituale și prima oară în acea seară se informa despre perspectivele și însemnătatea existenței lui ca ființă duală, spirit-corp fizic.

Jan, pe de altă parte, nu era uimit de această situație bahică și de consecințele ei. Important era să fie deasupra emotivității alcoolice și să înțeleagă, să contextualizeze și să construiască noua Realitate.

Motive avea: pentru Jan secunda cît atinsese palma Sfîntul Majordom a fost momentul Revelației. Fusese imersat în înțelegere universală, se conectase sincron cu spațiul unde exista Sfîntul majordom. Pe întreaga durată a secundei, eterne din perspectiva subiectivă a lui Jan, fusese totuna cu întregul.
Capitolul 9.3

Explicația întîmplărilor datorate acestui contact și a urmărilor lui este îndeplinirea ritualului comuniunii spirituale. Neașteptat și de negîndit înainte de a se fi întîmplat.

Jan a pronunțat, a gîndit cuvintele și a exprimat intenția de „a-l boteza” pe Sfîntul majordom iar acesta a acceptat. Momentul atingerii degetelor a fost momentul în care corpul fizic provizoriu al Sfîntului Majordom a devenit „parte a lumii” iar spiritul Sfîntului a devenit parte a spiritului comunității lui Jan, a spiritului viu al întregii lumi. Ritualul fusese îndeplinit chiar dacă formă era atipică. Se îndeplinise pe toate planurile ritualul integrării spirituale în comunitate.

Jan îl botezase pe Sfîntul Majordom și îi devenise naș de botez, iar Sfîntul Majordom era prin urmare finul lui.

Necesitatea echilibrului universal făcuse ca în momentul fuzionării spiritului Sfîntului cu Spiritul comunității, Jan să se integreze în spațiul spiritual lăsat liber de către Sfîntul Majordom. În întreaga istorie știută și neștiută nu existase alt caz în care un spirit divin întrupat să devină parte a comunității vii. Cazuri în care spiritul unui om să se integreze în absolut sunt numărabile.

Simultaneitatea acestor transformări legitimează denumirea momentului ca ,”momentul Primului Contact”. Denumirea este arbitrară, se putea foarte bine numi „Singurul Contact‘‘ sau „Ultimul Contact”.

Jan se străduia să definească noi axiome în urma Primului Contact. Se întorsese din eternitatea secundei supreme alt om, același Jan filozof-pragmatic dar avînd toată înțelepciunea pe care o putea aduce înapoi în lume mintea lui umană. Putea să vadă acum aura din jurul capului Colonelului. Beatitudinea reziduală urmare a experienței prin care trecuse îi făcea mai ușor de acceptat începutul absolut al unei noi Realități.

O dată cu primirea revelației îi dispăruse din mintea lui planul doi, spaima de moarte, acum  devenise ridicolă.

Fuseseră depășite și dilemele despre esența Sfîntului, acum știa.

Este remarcabilă simetria acelei secunde.

  • Spiritul pur și perfect al Sfîntului Majordom, forma supremă a armoniei umane integrată universului trăia plenitudinea fizică a faptului de a fi om viu. Comuniunea spirituală cu spiritul umanității nu o percepuse ca ceva extraordinar fiind în natura și obişnuita lui să fie parte a întregului spiritual. Urma să afle în curînd că era altceva deoarece de această dată făcea parte, fără posibilitatea de a renunța la apartenență, din entitatea spirituală densă – aproape materială, a umanității.
  • Simetric și antonimic, spiritul ludic și pragmatic reprezentativ pentru oameni, Jan, devenise spirit universal, detașat de ființă.

Capitolul 9.4

Prin această devenire, Colonelul (Sfîntul majordom) a primit răspunsul la a doua lui chestiune, dacă universul trebuie salvat și de ce (?). Fiind parte din spiritul umanității vii, alături de Jan, amîndoi au primit știința dinaintea gîndurilor că vor fi soldați în apărarea universului și vor lupta umăr la umăr pînă la final.

 

Capitolul 10. camarazi de front

[1] Din acest punct de vedere fiecare religie are ritualuri care au același scop.

Anunțuri