Capitolul 1. Apa caldă menajeră- prescurtat A.C.M.

Capitolul 6. Improbabila întîlnire de gradul 3

Capitol 7.1

Ajuns acasă Jan a făcut pregătirile pentru periculoasa vizită anunțată. Familia a trimis-o la rude cu o explicație cam din pripă dar  pentru că Jan era un adevărat șef de clan  problema s-a rezolvat.

Avea o casă confortabilă  deloc remarcabilă,  într-un vechi  cartier de periferie. Cartier  locuit de oameni cumsecade preocupați să trăiască decent.  În spatele casei  era o curte mică separată de stradă cu un gard de scînduri, nu prea înalt, după tipicul anilor ´70 pe cînd oamenii voiau să se vadă unii pe alții.Acel spirit proletar-comunitar se mai păstra oarecum în acel cartier  iar Jan era  singurul dintre locuitori care îi aprecia valoarea. Avea în curte  un nuc mare sub care construise mai de mult o masă de lemn și  doua bănci. acela fiind locul unde primea prietenii după zilele de muncă pentru discuții serioase pe teme neserioase.

A pus pe masă două căni de lut, o carafă cu doi litri cu vin și  o farfurie cu ceva gustări, fără față de masă. Vinul  era din anul trecut, din soiul local ne-nobil de vie hibridă. Doar cei care au crescut cu gustul lui aveau o părere bună și îi puteau găsi calități. Vin cu gust neplăcut altfel, cu buchet mediocru, aspect  tulbure dar tare în alcool și făcut fără chimicale, era considerat vinul gospodarului-al omului muncitor după o zi de muncă. Aranjamentul  acesta de primire pe care îl făcea era plin de simbolistică și iniția un protocol de comunicare nonverbală plin de eroism. Jan zicea astfel că indiferent de forța demonică cu care ar putea fi anihilat, el este gazda și stăpînul casei  iar individul dacă va veni, va fi doar un fel de oaspete care nu și-a cîștigast mai ulte drepturi decît un vizitator inoportun. Faptul că probabil n-avea cine să înțeleagă subtilitățile astea de protocol era proababil dar conta puțin.

Aștepta  mirosind seara de toamnă și asculta zgomotele liniștite ale cartierului. Era posibil  să fie ultima lui seară, moartea chiar și brutală fiind nu îl speria. Era bine că ai lui erau plecați, spera să nu lase în urmă scene traumatizante. Poate va dispărea orice urmă sau poate îl va face pe individ sa se mute cu totul în altă parte. La momentul potrivit  va vedea  ce va avea de făcut. Acum se lăsa cuprins de pacea  serii și a devenit foarte trist. Dacă ar fi știut să plîngă ar fi făcut-o. Nu știa.

Capitolul 7.2

De peste gard Jan a auzit o voce prietenoasă.  După cum suna vocea Jan s-a gindit că este un un vecin venit pe la el cu chef de șpriț și discuții.

  • Bună seara. Pot intra¹?

Era Profesorul hippy, îmbrăcat decent la fel ca la prima lor  întîlnire (cu cîteva ore înainte dar parcă erau zile de atunci). Îi vorbea din stradă. Foarte politicos, cuminte și părea timid.

Jan era uimit. Se așteptase la o apariție hocus-pocus.

  • Da, bună seara. Bine ai venit (era un fel de a zice, de fapt nu era bine venit).

Jan s-a ridicat  și a deschis poarta. Omul a intrat în curte. Jan i-a arătat să se așeze pe una din  banchete.

A pus vin în căni, au ciocnit și au băut.

Individul  nu știa că vinul trebuie băut și nici că se ciocnesc cănile, s-a comportant mimetic și dispus șă învețe precum Tarzan.

Primele  zece minute nu au vorbit. Jan pentru că nu știa ce ar trebui spus, încă nu înțelegea cum stă treaba, iar Sfîntul Majordom voia și el  timp de acomodare. Era bine pentru amîndoi să se familiarizeze cu universul pașnic de sub nuc.

Sfîntului Majordom nu îi plăcea vinul. Senzația de  gust era ceva nou și greu de gestionat iar gust propriuzis era complicat și organismul lui nu îl înțelegea. Ca s[ nu mai vorbim că era un gust cu adevărat prost.

Corpul fizic al Sfîntului Majordom nu era o copie a celui ce fusese el cînd trăise. Era altul  pentru că vremurile evoluau, altfel ar fi fost indentic cu corpul lui de pe  cînd trăia. Prototipul era după un om înalt, puternic și sănatos, aprecierile fiind relative la înălțimea, puterea și sănătatea oamenilor de atunci. În timpurile actuale cu același corp  ar fi fost catalogat ca mic de stat, foarte puternic și marcat de boli. De aceea corpul fizic cu care Sfîntul Majordom apărea era mai înalt decît originalul, mai finisat și lipsit de semnele bolilor obișnuite cu 22000 de ani în urmă.

Fizic corpul cu care apărea exista doar cît avea Sfîntul nevoie de el, era făcut instantaneu din spirit și dispărea fără urme, imediat ce nu mai avea nevoie de el. Era un corp fizic complet  funcțional dar nu se întîmplase nici o dată  în trecut să îi folosească funcțiile cu adevărat. Celulele și organele puteau funcționa corect anatomic dar nu fusese nevoie să le folosească potențialul real. De orice era nevoie, în orice loc al organismului, materie organică sau altceva, apărea instantaneu sau dispărea dacă era cazul. Necesitățile metabolice erau rezolvate punctual în celule, metabolismul și celelate funcții erau realizate fără reziduri și fără intrări de materie. Nu e de mirare că organismul acesta nu avea cunoașterea necesară pentru a indentifica stimuli, alții decît cei de programați.  Sfîntul Majordom putea  dacă voia să alege spre întrupare un corp care să cunoască realitățile lumii, deprins cu vicii și cu poluare dar nu fusese necesar nici în trecut nici acum o astfel de extravaganță.

  Chiar dacă ar fi fost prevenit  despre stresul  fizic datorat  situației acesteia noi, tot modelul de corp perfecționat după vechiul lui corp ar fi apărut[2].

De această dată misiunea stranie în care intrase  Sfîntului Majordom făcea ca spiritul să fie legat de corpul fizic. Unitatea corp-spirit care era Sfîntul Majordom în această misiune era  aproape umană.  Corpul fizic și spiritul  învățau lumea  și evoluau învățînd într-un mod atipic pentru un spirit din Rai.  Renunțarea  la metabolismul celular asistat de spirit aducea un aport impreionant de informații pentru spiritul Sfîntului.

  • Poate că e bine să facem prezentările din nou, zise Sfîntul Majordom. Aceasta era o replică pregătită. Sfîntul Majordom își pregătise iar scenarii.
  • Jan. Zise Jan. Instalator, inginer și tot ce mai vrei tu să fiu.

  • Da.  Eu sunt Sfîntul Majordom al Raiului.  Am fost atît de insistent pentru că  am nevoie de tine.

Jan a întins mîna peste masă iar Sfîntul majordom o strînse.

Sfîntul majordom știa gestul și protocolul de a da mîna cu cineva.

  • O să iasă iar cu  explozii și tunete? întrabă Jan. La ce să mă aștept?
  • Nuu. Nu. Scuză-mă pentru scena de pe drum. A trebuit pentru că altfel nu știam cum să te fac să mă asculți. Dacă nu ai fi plecat prima oară, nu se întîmpla nimic din ce a urmat.

  • -Spune-mi, continuă Sfîntul, de ce ai plecat așa?  Care a fost greșeala?

    • M-ai jignit. Nu se cade să strici cele mai prețioase amintiri ale unui om doar pentru că ai putere. Pentru mine acel vin înseamnă mult mai mult decît un șpriț de după muncă în șantier.
  • Te rog să mă scuzi. Sfîntul Majordom era stînjenit, nobilă senzație smițită în premieră  și totdată „stînjenitoare”. Îi era neplăcut .

  • Senzația de jenă l-a  făcut să roșească, a avut astfel parte de  un mixt de senzații necunoscute corpului fizic, preluate ca formă de cunoaștere și de către spirit. Vor fi asociate în viitor (dacă va exista viitor, nu ar trebui să mai revin cu această precizare). Gustul și buchetul de vin nohan va fi probabil asociată cu percepția spirituală a disconfortului fizic  sub formă de rușine, produsă de comportamentul nepoliticos.

    -Zi-mi ce vrei de la mine  și am să încerc să fac ce trebuie, zise Jan.

    Jan a folosit aceasta expresie  pentru că era un om de cuvînt și totodată un bun mînuitor al cuvintelor. La prima  interpretare  aproape oricine (și spera că și acest ,,Sfînt majordom‘‘) presupune că această expresie înseamnă  o deschidere completă pentru colaborare, dar nu era așa. În fond putea ulterior să iasă fără să își încalce nici o promisiune.

    • Eu sunt Sfîntul Majordom al Raiului. În Raiul în care locuiește și Dumnezeu. Domnului i s-a stricat Baia Divină  și trebuie  ca eu să rezolv problema, eventual să găsesc pe cineva să o repare. Tu ești singurul care te califici, ai abilitățile  de instalator și deschiderea filozofică   pentru a putea rezolva  problema, aceasta este prima solicitare. Faptul că ești opac la formele  de comunicare și predicțiile pe care le am în legătură cu oricare alt om pămîntean  te face sigur participant la rezolvarea problemei acesteia.  Consecințele pentru universul nostru sunt semnificative și dacă reușesc să repar  și dacă nu repar Baia Divină. Ăsta este a doua solicitare pe care o am, să mă lămurești despre natura acestor consecințe.

     Rezolvarea problemei Băii Divine  nu mai însemna neapărat reparația ei. Anterior  Dumnezeu a fost de acord că și ne-repararea Băii Divine este o rezolvare, ducînd la dispariția ei ca inutilă. Problema cu procedura de rezolvare extinsă  poate fi înțeleasă în două moduri, primul  că Dumnezeu vrea ca lucrurile defecte să-și găsească rezolvare în tot universul în același mod în care rezolvă Sfîntul majordom problemele defecțiunilor Băii Divine sau  modalitatea de rezolvare a defecțiunilor Băii Divine nu este legată de  noile proceduri  de rezolvare a defecțiunilor universului. Această ultimă variantă nelăsînd nici o posibilitate de acțiune Sfîntului majordom, adică orice ar fi făcut tot nu conta, nici nu a fost luat în considerație în luarea deciziilor care au dus la contactarea lui Jan. Sfîntul majordom știa  de ponderea probabilistică a evoluției în acea direcție dar se purta și gîndea ca și cum ponderea probabilistică ar fi zero.

    Dacă un elefant roz cu buline ar fi trecut în zbor pe sub nuc lăsînd în urma lui steluțe ca în desenele animate, Jan nu ar fi fost mai uimit. Șocul indus  de ridicolului informațiilor date de acest domn din fața lui, anula în mare măsură impactul scenei apocaliptice de pe drum.

    Capitolul 8. O noapte epică la vremea tulburelului.

    [1] Sfîntul Majordom  vorbea cu adevărat de această dată. Putea să o facă avînd acces la toată știința lumii dar nu avea abilitățile  antrenate în acest sens. Pe de altă parte, exprimîndu-se  vorbit și nu prin contact spirit -spirit cum era obișnuit, trebuia să țină cont  de pierderea de informații dată de folosirea procedurilor de comunicare  inferioare, dependente de semantică.

    [2]  Cu exceptia lui Jan, orice om din lume era transparent ca idei/dorințe/gînduri fiind chiar predictibil pe termen scurt din această cauză. Toate contactele de pînă atunci ale Sfîntului cu oamenii pămînteni,  fuseseră ușor de controlat. Misiunile anterioare nu au depășit  cîteva minute.  În situația aceasta timpul  în care Sfîntul Majordom  exista și fizic era mult mai lung, mai mare  decît  timpul în care nefuncționarea metabolismului corect afecta celulele corpului fizic.  Soluția de a ,,reseta´´  corpul fizic  periodic pentru a corecta lipsa metabolismului real era o variantă riscantă datorită momentelor de discontinuitate  inerente și de aceea Sfîntul Majordom a ales calea  directă, anume să fie om. Din aceste motive Sfîntul Majordom era nepregătit pentru ce urma să se întîmple. 

    Anunțuri