Capitolul 1. Apa caldă menajeră- prescurtat A.C.M.

Capitolul 5. Insurectia

Capitolul 6.1

Jan continuă amețit drumul spre casă.  Nu mai era același drum ca în alte dăți sau ca la pornire, cu cîteva minute înainte. Casele și copacii erau aceiași  dar nu mai arătau ca la fel, evenimentele  recente  faceau ca realitatea să fie schimbată.

Realitatea! Un cuvînt puternic.

În special pentru Jan, Realitate era un cuvînt mare. Un cuvînt pe care îl folosea ca bază logică pentru majoritatea  argumentațiilor lui.

Jan folosea o mulțime de cuvinte -necuvinte, așa le zice el. Erau blocuri de idei pe care le gîndise la un moment dat  și cu care înțelegea realitatea. O dată gîndită o astfel de gîndire, trecută prin dezbateri în forumul intern, argumentată și contra-argumentată  la cel mai înalt nivel de critică rațională, acea gîndire devenea ,,cuvînt‘‘. Unele din ,,cuvintele‘‘ lui Jan aveau  echivalent vocal în limbajul uzual, altele nu existau decît în mintea lui Jan. Spre exemplu lui Jan i-au trebuit doi ani ca să înțeleagă de ce ar trebui el să danseze. Avea la acel moment ( al începutului  gîndirii dansului) 14 ani și a terminat de gîndit problema la 16 ani. Pînă atunci  era un împiedicat cînd era pus în situația de a dansa, dar după ce a pus cap la cap informații,argumente, logică, a scos pentru uzul personal o teorie titanică ca dimensiuni și complexitate, integrată în anasmblul viețuirii, cu referințe  și rădăcini în cele mai fundamentale domenii ale cunoașterii. Acea  terorie în final concluziona că este în regulă să danseze. De atunci a dansat bine, a făcut chiar dans sportiv. Pentru el cuvîntul ,,dans‘‘ însemnînd după ce l-a terminat de gîndit, exact întrega teorie eleborată cu toate implicațiile și rădăcinile ei. Nu era de mirare că pentru Jan cuvîntul ,,dans‘‘ avea și  înțelesul pe care îl avea  pentru toți ceilalți oameni dar și mult mai mult decît atît. Jan chiar înțelegea ce înseamnă dansul¹.

Acesta este un exemplu din categoria ,,ușoară‘‘, Jan avea  suport logic pentru absolut toate aspectele  vieții lui și descoperise o mulțime de ,, cuvinte‘‘ pe care le folosea .

Despre  REALITATE avea un capitol separat.  Procedura de ,,calibrare a realității‘‘ era rutină obișnuită. Consta în ajustarea bazei lui de operare (cuvintele utile pe care era probabil să le folosească) la realitatea imediată. De aceea Jan era văzut de golani ca fiind un golan, de intelectuali ca un intelectual și aproape de oricine aparținînd unei categorii îl considera pe Jan ca fiind ,,de-a lui‘‘. Avea de obicei REALITATEA bine calibrată.

Realitatea lui era bulversantă acum. Nici o calibrare a realității nu funcționa în nici un fel. Jan nu avea nici cea mai mică idee despre cum să abordeze problemele în continuare. Fără amprenta de tablă arsă și topită  de pe capotă ar fi fost deja sigur că evenimentele au fost halucinație provocată,  dintr-un motiv probabil obiectiv (scenarii valabile erau ușor de produs). Chiar și cu amprenta respectivă  lucrurile nu-i păreau sigure să se fi întîmplat,  sau dacă s-au întîmplat probabil nu erau nu așa cum își amintea.

Un om oarecare s-ar fi integrat în noua realitate imediat, prin raportare la folclorul urban de sorginte cinematografică. Acolo  OZN-uri sau  Arhangheli din filme SF erau întîmplări comune. Trimiterea era imediată  la  prezumția ca el era eroul întîmplărilor, este Alesul,  și că ei, extratereștrii-arhanghel sunt răi/buni . După asta,  gata cu logica, trecem la acțiune evindent ca în filme.  Jan era altfel, era un om absolut normal și de aceea unic în normalitatea lui. Jan gîndea .

De voie de nevoie a renunțat la raportările la experiențe anterioare (și la confortul dat de acestea) și luă problema ca un început în necunoscut.

Capitolul 6.2

Mergea cu mașina, foarte încet și fără muzică. Își punea ideile în ordine.

Varianta 1, cu o probabilitate atribuită subiectiv de 50%. Totul să fie o iluzie sau o falsă amintire. Chiar amprenta  de pe capotă (se uita la ea din 15 în 15 secunde) putea fi de altă  proveniență dar mintea lui să o încadreze în poveste. În această abordare nu avea importanță că fizic știa că întîmplările se întîmplase cu adevărat. Și amintirile mușchilor,ale oaselor și ale organelor interne puteau fi false. Lua în considerare serios că putea chiar în acel moment să fie sub influența drogurilor,să doarmă sau să fie conectat la o realitate virtuală. Problema neplăcută în această varinată era că nu îi lăsa nici un grad de libertate, orice ar gîndi sau ar decide, orice acțiuni ar intreprinde erau inutile, el Jan fiind spectator în lumea lui. Din acest motiv nici nu merita să piardă timpul cu analiza varinatei.

Varianta 2, cu restul de 50% de probabilitate era că ceva să se fi întîmplat cu adevărat. Evenimentul șocant a avut loc, amprenta de pe capotă era de acolo, provenită din faptele pe care și le amintea . Cea ce  îi spunea corpul lui că s-a întîmplat chiar se întîmplase. Era singura variantă care merita luată în considerare fiind varianta în care deciziile lui contau și puteau influența  mersul evenimentelor. Varianta aceasta la rîndul ei avea mai multe ramificații posibile. Le ordonă în minte astfel:

  • Putea să fie o înscenare. Laborioasă și scumpă. Mai  bine realizată decît orice văzuse Jan în domeniu inclusiv la televizor. Problema era că nu îi vedea scopul. Din punct de vedere social Jan era un foarte banal mic-burghez, neimportant și nepericulos. Poate doar dacă erau lucruri despre care nu avea știință (avea ADN extraterestru,era ultimul moștenitor al șefului  Trilateralei sau altceva din genul Rocambole).  Varianta înscenării nu era credibilă. Chiar dacă existau acele lucruri ascunse despre el pe care să nu le fi știut (foarte improbabil)  se justifica doar logistica înscenării dar  obiectivul urmărit ar fi fost altul, orientat către persuasiune sau paradigmare. Profesorul-Sfînt vroia cu certitudine altceva, poate  să îi ceară ceva ,un sfat sau o părere și nu să îl convingă ceva. se părea de asemenea probabil că dacă s-ar fi lăsat prins în discuția din subsol, episodul cu efecte speciale nu s-ar mai fi întîmplat.
  • Putea să fie  povestea contactului cu un extraterestru, cu un pămîntean atemporal/călător în timp sau o cu divinitate din categoria acelora descrise de religie. Oricare din ipoteze  era suficient de fantastică  și se baza pe referințe culturale-istorice de calitate îndoielnică. Aveau în favoarea lor  și în comun  faptul că fiecare  justificau capacitatea individului de a-i citi mintea (altfel nu ar fi știut de  vinul lui ,Tămîioasa Româneasca/1953/Cotnari). Diferențele și minusurile apăreau din ce a comunicat: individul vroia să fie știut ca Sfînt din Rai. Dacă era extraterestru, era un prostănac care nu și-a făcut temele deoarece pe Pămînt era mai probabil acum să fie crezut că este extraterestru decît divinitate, în ultimii 500 de ani lucrurie se mai schimbase un pic. Varianta extraterestru prostănac se califica ca prima  și pentru că individul nu părea prea inteligent. Era puternic fără nici un dubiu dar inteligența era discutabilă.
  • Călător temporal, venind din viitor sau dintr-o realitate paralelă. Nu merita să se gîndească prea mult, Jan era inteligent și cu o puternică cultură științifică. Avea păreri bine argumentate despre problemele științifice. Treaba cu spațiile paralele sau  călătoria în timp erau aiureli literare pentru adolescenți.
  • Să fie Sfînt din  Rai? Era improbabil.  Acceptarea unai astfel de alternative era fabulație curată, contradictorie cu toate realitățile știute de Jan. Raiul, Iadul, Sfinții, Dumnezeu mergînd pe pămînt, etc.. Era o prostie, la fel de paradoxală ca și existența  călătorul în timp . Istoria știută  evidenția impostura religioasă, bazată pe frica de moarte a oamenilor  cu minte simplă. Nici o dovadă concludentă, nici măcar circumstanțială nu existau pentru a susține existența factorului divin în realitățile oamenilor. Divinitatea acceptabilă  (Jan nu era ateu și nici nu credea să existe atei adevărați) era de natură ideatică. Sfinții nu lasă amprente pe capota mașinii lui.

Jan s-a hotărît că individul era foarte probabil un soi de extraterestru potențial periculos. Poate el (profesorașul-extraterestru) avea o altă părere despre cine este cu adevărat  și poate chiar se credea vreun Sfînt dar probabilitatea era așa cum hotărîse Jan. Oricum dacă se mai întîlneau Jan nu avea de gînd să îl contrazică indiferent de situație.

Se mai gîndi  că este foarte probabil ca arătarea- profesor-extraterestru să vină, cum a promis, spre seară. Nu vroia să i se  sperie familia sau să îi pună în  pericol  pe ai lui. Avea de găsit repede un scenariu cu care să îi expedieze de acasă, fără panică.

Iar după aceea,  să găsească el de data asta o sticla de vin potrivit evenimentului. Individul  merita să primească o lecție de bune maniere.

Termină de gindit și acceleră mașina. Porni muzica, foarte tare ca să nu-și mai audă gîndurile  și reluă cîntatul.

Capitolul 7. Elefantul roz zburător

¹ Jan era totuși un dansator în cel mai bun caz mediocru. Avea înțelegerea  deplină a conceptului dar se pare că mai trebuiau alte cîteva calități.

Anunțuri