Primul Capitol: Capitolul 1. Apa caldă menajeră- prescurtat A.C.M.

Capitolul precedent: Capitolul 2. Sfatul lui Arhimedes

Dintr-un ocean de informații fluide și tulburate cum este internetul Sfîntul Majordom a făcu ce știa el cel mai bine și anume a adus ordinea  care duce la înțelegere.  Este inutil să zic că Sfîntul Majordom nu avea habar înainte de asta despre existența internetului dar de asemenea primise informațiile instanataneu de cum avuse trebuința lor. Informațiile primite astfel nu erau învățătură,  nu știa „sensurile” și „șmecheriile” dar în priviința asta contau abilitățile lui personale, inteligența analitică și pătrunzătoare care transforma repede informațiile în învățătură și capacitatea de a învăță repede din experiență.

Pînă una alta din analiza specifică a întregii populații a globului ieșise o lista respectabil de lungă cu rezultate compatibile, cîteva sute de mii de candidați la funcția de instalator filozof al Băii Divine. Din toată lista, toate numele acelea privite din altă lumină, din perspectiva specifică a spiritualității și predictibilității a apărut atunci ca o piatră prețioasă de un negru absolut într-o constelație de steluțe diamantii un singur nume: Jan.

 Capitolul 3.1

Pe Jan îl chema Jan. Nu Jean, Jon, John sau Ian. Numele lui era un rezultat colateral al epocii de trecere de la economia rurală la urbanizare și industrializare de prin anii ‘60-‘70. Părinții consideraseră la vremea aceea că e un nume de bon-ton.  Cu toate astea se  poate spune că Jan avuse noroc în chestiunea numelui primit, avuse și colegi de şcoala cu nume precum Manix, Kojak sau Jamesbond.

De profesie și de meserie Jan era inginer mecanic dar pe o specializare destul de ambiguă, atît de ambiguă încît nici la 20 de ani de la terminarea epopeicei facultăți nu știa exact cam în ce este specialist. Nu că i-ar fi păsat prea mult, se descurca în orice problemă tehnică și fără să aibă diplome în domeniu. Anii de facultate i-a considerat la vremea respectivă ca un premiu meritat de care s-a bucurat cu toată inventivitatea posibilă. Examenele, cursurile și tot restul obligaţiilor școlare fuseseră doar condimentarea necesară pentru ca distracția să aibă gustul potrivit și nicidecum nu fusese motivul studenției.

În facultate fusese patru ani integralist. Doi ani, anul doi și trei reușise mare șlem pentru că  picase in bloc la prima înfățișare tot ce se putea pica iar anul patru și cinci  fusese integralist pentru că reușise sa aibă prezență integrală zero la cursuri. Din acest punct de vedere (și din altele însumate de la începutul educației instituționalizate) fusese catalogat la finalul facultății ca o nereușită majoră a Sistemului Educațional. Totuși după cum s-a  văzut ulterior, Sistemul Educațional și-a depășit limitele încercînd să îl „educe și să-l disciplineze”  pe Jan. Chiar dacă în evaluările care îl priveau pe Jan Sistemul Educațional a semnalizat constant eroare și defecțiune de la începutul educării pînă la finalizarea studiilor și ulterior, Jan a devenit un inginer bun iar  Sistemul a rămas în continuare un sistem prost. Un eșec educațional și un individ nedisciplinat social, asta ar putea fi una din etichetările  cu care se pricopsise.

Proaspăt inginer încercase la rînd o diversitate de profesii și slujbe, fără fițe sau complexe. Fusese  muncitor necalificat, militar, agent comercial, profesor suplinitor, vînzător, inginer de vînzări, inginer SDV într-o fabrică, fierar betonist, muncitor agricol, inginer constructor, instalator. Toate joburile le făcuse cu plăcere iar cînd fusese cazul le-a părăsit cu ușurință, nu era tipul de om speriat de nesiguranța zilei de mîine. Văzuse, fără să îi înțeleagă, destui oameni panicați care încercau cu desperare să-și păstreze locul de muncă cu prețul unor compromisuri umilitoare. Nu îi înțelegea dar le respecta deciziile. Știa și el din auzite că de ceva timp, cam de pe vremea studenţiei lui, că țara este în recesiune, este criză economică și sunt vremuri grele. Jan trecuse pe lîngă aceste probleme cam inconștient.

Optimismul inconștient  era se pare o caracteristică importantă a firii lui Jan.

Jan era superstițios din motive inginerești. Superstițios ca orice inginer practic și pragmatic. Un inginer adevărat leagă fapte și fenomene diferite cu relații cauzale. Deprindere esențială în înțelegerea mecanismelor și dispozitivelor tehnice dar cam aiurea în viața de zi cu zi. Spre exemplu, după cîteva încercări un inginer bun face corelațiile necesare între diferitele acțiuni ale unui mecanism sau element (un buton, un ștecher, etc) și funcţionarea angrenajului sau ansamblului de angrenaje. Pe baza acestor corelații prezumează legități particulare ale angrenajului și îl poate utiliza sau repara dacă este cazul. Făcînd același tip de corelații între faptul că o pisică neagră îi taie calea și urmările în activitățile imediate (urmări bune sau rele), cînd scoate o legitate cauzală (între pisica neagră și un șir statistic de ghinioane sau bonități) se cheamă superstiție.

Gîndirea filozofică făcută cu ciocanul, și asta ar putea fi o caracteristică a lui Jan.

Nu știa și nici nu avea de gînd să învețe vreodată ritualuri religioase. Cînd era cazul, pentru a nu arăta lipsă de respect altor oameni, imita gesturile și comportamentul pe care le vedea. Considera de altfel că se află într-o relație de bună vecinătate cu spiritualitatea religioasă încercînd sa nu își deranjeze vecinii și așteptîndu-se la un comportament din parte lor cam de aceeași natură.

Jan era tolerant, tolerant adevărat nicidecum nu era făcut din stereotipe ipocrite

Peste toate astea Jan era inteligent și leneș. Inteligența lui era predilect speculativă (contrară abilităţilor necesare unui om practic) avînd totuși suficiente resurse pentru a fi și un inginer bun. Fiind leneș prefera să inventeze soluții decît să preia din experiența altor oameni. Reinventa cu mare ușurință ceea ce pentru alții era experiența prin care se defineau. Și tot din cauza lenei, Jan nu încerca (chiar dacă ar fi știut metodele eficiente) să schimbe regulile sau să îmbunătățească Sistemul. Găsise de cuviință că drumul lui spre armonie era de integrare anonimă în comunitate. Era bine camuflat, om serios cu familie, hobby-uri, amici și tot restul.

Din acest motiv, chiar dacă formal Jan era un om obișnuit cu comportamente normale, în fond era un individ absolut straniu. Toate acțiunile și motivațiile din viața lui, de la cele banale la cele mai complexe aveau un suport de paradigme incredibil de complex și originale. Complexitatea era cu atît mai mare cu cît încerca (și reușea de obicei) să obțină rezultate conforme cu așteptările sociale. De regulă rezultatele necesare erau contradictorii primei analize de bun simț pe care o făcea (analizele lui erau aproape întotdeauna corecte, nefiind dependente de cutume sau fixații sociale) și aproape de fiecare dată problema analizată se complica pentru a ajusta rezultatele lui către o formă acceptabilă social și totuși corectă. Întotdeauna corectă. De aceea Jan avea soluții cu atît mai bune și mai rapide cu cît problema era mai complexă (și de aceea înțeleasă de mai puțini oameni. În situații complicate trebuia să țină mai puțin seama de conveniențe decît în cazul problemelor comune).

Capitolul 3.2

Acesta era Jan și pe el îl găsise Sfîntul Majordom ¹.

Lui urma să-i fie încredințate responsabilitatea reparațiilor din Baia Divină și soarta universului.

Deocamdată Jan se bucura de viața boemă de meseriaș fără griji pe care și-o construise cu migală. Era prea inteligent pentru a nu ști ce bună viață avea. Știa de asemenea că orice schimbare în viața lui nu poate fi decît în rău. Pentru Jan, Raiul era prea puțin tentant.

Capitolul următor: Capitolul 4. Vinul cu parfumul facultății

[1] Folosise internetul după cum le sugerase Vasîlii. Ce e drept algoritmii de căutare și selecție folosiți au fost cei mai complicați, pe măsura înțelegerii și inteligenței de care dispunea. Întreaga procedură o făcuse într-o clipită, inclusiv învățarea necesară pentru a utiliza internetul și fără să aibă nevoie de interfață dedicată. Era doar Sfîntul majordom al Raiului.

Anunțuri