Concluzii dinaintea scrierii.

Articolul poate fi de neînțeles fiind folosite aici cuvinte cu sensuri foarte speciale și care pot fi găsite în Dicționarul Explicativ.

Despre ce este vorba(?).

Despre descrierea analitică a oamenilor după criterii/atribute care sunt derivate din modul în care se raportează indivizii la filozofie.

Au apărut astfel cîteva relații de tip analitico-aritmetic care produc concluzii practice și surprinzătoare. Ei bine aceasta este Algebra S, o categorie de analiza filozofică.

 Clasificarea corectă și strictă a tipurilor de manifestare ale atavismului și ale existențialismului este o necesitate care mai devreme sau mai tîrziu va fi îndeplinită. Evit rigiditatea matematică pe cît pot și de aceea mă voi rezuma la o prezentare generală a formelor și calităților atavismului și ale existențialismului, bazată pe relaționări evidente. Las matematica celor capabili să îi înțeleagă muzica. Precizez suplimentar că fac referire aici la Oamenii Bază, Oamenii Campioni și la Intelectuali cu trimitere la ierarhizarea anterioară în funcţie de valoarea existențialismului individual.

Vor urmă cîteva concluzii prezentate sub formă de teoreme și legi, simplu enunțate, care sunt reprezentative pentru funcţionalitatea, puterea sau slăbiciunea unei comunităţi – societăţi (sau organizație) indiferent de tipul de organizare. O comunitate condusă despotic (un regim totalitar) poate funcționa în sensul interesului și spre fericirea indivizilor ei iar un caz opus, o comunitate cu regim de conducere făcut după cele mai luminate idei poate fi un dezastru de corupție și slăbiciune. Diferența o face Înțelegerea.

Formele Atavismului:

1.Formele primare

Sunt formele obligatorii pentru toți oamenii indiferent de scară. Sunt diferite de la om la om dar nu sunt contradictorii cu nici un nivel existențial.

  • supraviețuirea
  • legăturile de gintă
  • mimetismul social și empatia socială (cea mai vizibilă  formă de atavism)
  • proprietatea primară (în legătură cu valori imobile  sau bunuri materiale, este legată de asigurarea supraviețuirii)
  • ura/frica
  • sexualitatea primară
  • dominația fizică (inclusiv linia de motive care duc la achiziția mașinilor mari și puternice)

2.Formele comune (formele atavismului  formulat prin perspectiva culturală,  atavismul exprimat dupa restricțiile civilizatiei specifice)

Sunt formele de atavism specifice oamenilor atavici. Apar în urma efortului si a conjuncturilor social-culturale , nu sunt native . Uneori sunt contradictorii existențialismului .

  • sexualitatea obișnuită
  • lăcomia( fiind un atavism din forma primară care suporta planificări și încadrări holistice)
  • proprietatea abstractă ( cu referire la valori abstracte sau elemete fizice cu importanță abstractă inclusiv banii)
  1. Pseudo existențialismul ( formele de atavism care sunt mascate în existențialism )

Există o singură categorie (calitate de atavism)  în care sunt incluse mai multe forme  cameleonice . Acest tip de manifestare a atavismului este specific  oamenilor cu potențial existențial mic (oameni Nuli  sau oameni Bază,foarte rar  oameni campioni) a căror influență socială( datorată averii , funcției sau altor motive) necesită resurse de înțelepciune ( existențiale) pe care nu le au.

 Secretul lui Polichinelli: formula secretă a dezastrului

Un om atavic (din categoriile numite om Nul și om Baza) aflat  într-o poziție socială de tip intelectual sau  campion ( profesor, inginer, manager, sef de serviciu public, funcționar public cu impact social, politician, proprietar -administrator al unei afaceri cu implicații sociale, îndrumător religios, e.t.c.) își atribuie public  un statut existențial   superior resurselor de care dispune.  Asumarea aceasta  este falsă dar poate fi conștientă (caz în care avem de-a face cu un escroc) sau inconștientă ( caz în care avem de-a face cu un manelist prost).

Lipsa abilităților existențiale, lipsa capacității de înțelegere este compensată profesional sau social prin alte elemente, copiate și integrate operațional fără înțelegerea necesară. Funcţionarea pe bază de tipare garantează incapacitatea adaptării instituției pe care o conduce la factorii aleatori specifici unei societăți vii. Toți indivizii dependenți profesional sau social de acest PseudoEx (pseudo existențial) reacționează nepotrivit din această cauză și scad vitalitatea instituției. Problema devine gravă cînd Omul nepotrivit va reacționa sub impulsul atavismului corect, încercînd să schimbe sistemul pentru a-și asigura lui supraviețuirea. Dacă reușește acest lucru, se schimbă criteriile de evaluare a performanței în sensul în care rezultatele (fară valoare reală) profesionale sau sociale ale individului PseudoEx vor fi percepute ca valoroase. Metodele de modificare a sistemului sunt mai multe dar ușor de recunoscut, începînd de la sistemul de promovare a subalternilor pe baza unor valori arbitrare și nespecifice sistemului (organizației sau comunității) pînă la intervenții brutale și directe în legitățile scrise.

Aceasta este defecțiunea naturală  a organizațiilor,  este o boală .

Ca teoremă  în AlgebraS sună  așa:

,, Indivizii aflați in poziții de conducere sau cu impact asupra celorlați membri ai unei organizații și contează  pentru creșterea sau scăderea valorii organizației prin creșterea coeziunii, a performanțelor urmărite direct proporțional  cu diferența între valoarea existențialismului necesar acelei funcții și existențialismul propriu.‘‘[1]

[1] adică in Algebră: 

                                                               Teorema de evaluare a valorii procentului binomial pentru profesii și funcții:

Pentru funcțiile de impact în cadrul societății exista o valoare binomială maximală posibil de stabilit.

                                                               Teorema de stabilire a valorii individului în funcții de conducere:

 Diferența între valoarea binomială necesară funcției  de conducere sociale ( sau dintr-o organizatie) și valoarea binomială proprie este invers proporțională cu  valoarea  individului d.p.d.v. profesional pentru societate. Semnul diferenței (plus sau minus) este invers contribuției valorice în cadrul societății ( sau organizației).

                                                                Teorema de stabilire a valorii individului în funcții executive:

Diferența între valoarea binomială necesară funcției  executive  sociale ( sau dintr-o organizatie) și valoarea binomială proprie este direct proporțională cu  valoarea  individului d.p.d.v. profesional pentru societate. Semnul diferenței ( plus sau minus)este semnul contribuției valorice în cadrul societății ( sau organizației). 

Adică ,prima teoremă spune că un manelist aflat într-o funcție de conducere  (sau de impact social) va fi un dezastru  ducînd organizația la dezastru cu atît mai repede cu cît este mai apropiat de starea animala.Cea de-a doua teorema ,corolar al celei dintîi spune că un intelectual pus să muncească manual va fi cu atît mai slab muncitor cu cît este mai înțelept.

 Formele Existențialismului:

  1. existențialismul religios
  2. existențialism politic-social
  3.  existențialism comunitar( includ aici și valorile istorice care trebuiesc duse mai departe)
  4. existențialism stiințific
  5.  existențialism tehnologic
  • existențialismul individual- este singura  forma care nu contribuie cu valoare la existențialismul social. O putem numi ,,bonusul celor deștepți‘‘. Dragostea intră aici, evident .

Spre deosebire de categorisirea atavismului aici lucrurile sunt mai simple și altfel. Toate formele de existențialism sunt egale ca potențial inițial dar pentru fiecare comunitate sau organizație  contează diferit.

Legile  evidente după care se operează cu aceste calități sunt:

1.În forma moderată toate calitățile de existențialism social ( sau existențialism organizațional) au manifestări  finale asemănătoare. Reciproca este  valabilă, dacă existențialismul social are manifestări asemănătoare indiferent de tipul lui, avem o societate cu ”existențialism moderat” sau o ”societate moderată ”.

  1. În cazul în care o formă de existențialism  social devine majoritară  se va dezvolta eliminînd celelate forme. Asta este marea problemă a existențialismului .

O societate( sau o organizație) avînd un profil existențial monocrom în oricare din cele 5 forme, se transformă într-o fabrică de fanatici porniți în ,,războaie sfinte‘‘. Se ajunge la situația că oamenii Bază și Campionii societății devin dependenți de existențialismul unic, ineficienți social ( sau organizațional) iar societatea respectivă chiar dacă devine mai unită, își șubrezește singură baza vitală prin defecțiunile  oamenilor Bază și a campionilor. Așa dispar imperiile.

Anunțuri