Concluzie dinainte de expunere

Chiar dacă aș vrea să fiu echidistant și deasupra situației particulare în încercarea de aducere într-o realitate simplă a unei înțelegeri a lumii în concordanță cu vremurile, eu sunt tributar subiectivismului. Ce am scris și ce voi scrie este legat inexorabil de faptul că sunt român. Tot ce scriu aici și ce gîndesc despre aceste lucruri are ca scop unic și finalitate probabilă (finalitatea pe care o doresc) un drum mai bun pentru România. Acesta este motivul pentru care mă reduc brusc de la logica cu relevanță universală la particularizări care pot părea mai puțin valoroase.

Calitățile existențialismului și ale atavismului

Anterior am arătat cum o mulțime de oameni devine, societate sau „comunitate” dacă are comun un existențialism (o înțelegere) generat de o elită. Acest existențialism (existențialism =înțelegere a lumii) fiind cel care creează și legitimează la nivel personal legăturile și obligațiile inter comunitare fiind cunoscut sub denumirea de „viziune” [1] sau „viziune socială”. Am arătat că există legături cauzale în ambele sensuri, pe de o parte existența și manifestarea elitei duce la apariția și susținerea comunității – societății și pe de altă parte societate – comunitatea provoacă apariția elitei. Contrar unei posibile păreri că este o situaţie tip cerc vicios, de fapt aceste legături în două sensuri duc la concluzia că o societate – comunitate este vie și evoluează.

Procesul se desfășoară întotdeauna așa:

Într-o primă etapă din mulțime se impun liderii naturali care dau sensul comunității. Ei nu sînt produsul societății ci sînt indivizii superiori intelectual și uman apăruți statistic. Aproape peste tot în lume ei sînt întemeietorii (de dinastii, de țări, de comunități), primii aristocrați. Ei generează existențialismul (înțelegerea lumii) care coagulează comunitățile și le dau sensul și rostul oamenilor de a fi în societate.

În etapele ulterioare avem deja societăți funcţionale (avînd fiecare cultură și civilizația proprie). În cadrul acestor societăți apar oamenii elită ca urmare a educației și preluînd deja existențialismul (înțelegere a lumii) funcţional în acel moment. Elita nou apărută va genera forme evoluate ale existențialismului social specifice societății – comunității, aceste noi forme fiind cărămizile cu care se construiește „edificiul cultural” al societății – comunității. Societățile – comunitățile evoluează datorită elitelor proprii. Cultură și civilizația este rezultatul efortului cumulat istoric al elitelor societății.

Puterea unei societăți este un termen al cărui înțeles intuitiv (dela sine înțeles) este cu referire la sănătatea comunității, vitalitatea și forța cu care îi ține pe indivizi legați în comunitate. Această putere este măsurabilă corect (corect însemnînd că pe baza măsurătorilor se pot obține rezultate relevanţe corecte) ca distanța între elită și suportul atavic[2]. Ce lipsește pînă acum este factorul calitativ al existențialismului sau atavismului.

Au lipsit din argumentațiile logice de pînă acum calitățile existențialismului și ale atavismului. Analizele și dezvoltările logice s-au bazat integral pe analiza cantitativă.

Marile întrebari.Malevici, suprematism

 Concluziile și noile paradigmări rezultate din experimentului mental de pînă acum sunt doar parțial suficiente [3] pentru a da răspunsuri clare și operative la cîteva întrebări – chestiuni care sunt omniprezente în societatea noastră și anume:

  • De ce statul/societatea noastră nu funcţionează avînd legile, constituția și instituții comparabile cu ale altor țări care funcţionează?
  • Suntem pe un drum bun (ca societate, stat, comunitate)? Unde ne îndreptăm?
  • Ce ne lipsește pentru a fi și noi performanți (social) ?
  • Ce trebuie făcut?

În acest punct al experimentului mental acest pachet de întrebări are răspunsuri punctuale. Răspunsuri mai degrabă false decît adevărate, născute din necesitatea desperată de înțelegere [4]. Comun acestor răspunsuri (și din cauza falsității lor) este incapacitatea de a genera o înțelegere unitară, completă și simplă care să poată fi operativă practic în stabilirea drumului de urmat. Analizînd problemele și dînd răspunsuri din perspectiva dualismului atavic – existenţial apar răspunsuri adevărate dar incomplete. Perspectiva lipsă este lipsa analizei calitative a atavismului sau a existențialismului în fenomenele studiate sau interogate. Introducerea în mecanismele de analiză a fenomenelor sociale și ale indivizilor pe lîngă raportul cantitativ atavism/existențialism și a perspectivei calitative dă imaginea completă și corectă a fenomenelor.

Termenul de ,,calitativ‘‘ este  folosit exhaustiv [6].

Analiza  ținînd cont de factorul cantitativ  și  calitativ al existențialismului și atavismului pentru individ dă răspunsurile universale, întotdeauna corecte, depre om [5] .

La scară macro, despre societate, analiza cantitativă și calitativă a existențialismului sau atavismului dă  rezultatele clare și simplificatoare pe baza cărora se pot construi predicțiile evoluției și se pot indentifica defecțiunile actuale și istorice cît  și cauzele lor.

Indentificarea și clasificarea formelor de manifestare ale existențialismului sau atavismului (catalogarea calitativă) individual și social este probabil o importantă sarcină cu  rezultate  pragmatice.Este posibilă misiune   pentru sociologi, analiștii politici sau istorici. Catalogarea acesta poate da baza de valori cu care devin posibile  analiza socială/politică din perspective simplificatoare .

[1]viziune =VIZIÚNE ~i f.  2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii (sursa http://www.dexonline.ro)

[2] de fapt afirmația este simplificatoare și de aceea purtătoare de erori. Corect este vorba despre distanța între valoarea binomială a individului reprezentativ și valoarea binomială a individului mediu. Din enunțul simplificat se paote trage concluzia ca o elită super evoluată avind o bază atavică sunt elementele unei societăți puternice – această situație ,,decadentă´´ fiind de regulă prevestirea prăbușirii sociale. Valoarea individului reprezentativ înseamnă ( conform algebrei sociale  enunțate anterior) valoarea existențialismului elitei  preluat funțional de masa de oameni din societate-comunitate și nu înseamnă limitarea la  simpla valoare a existențialismului elitei .

[3] Oricît aș încerca este imposibil ca cele ce urmează să fie cu adevărat inteligibile făra referinte din precedentele capitole.

[4]Înainte de a începe rezolvarea problemei  țin să precizez că orice răspuns anterior la pachetul de întrebări care face referință la inferioritate /superioritate rasială , inabilități ( intelectuale sau de altă natură) comune membrilor societății noastre sunt adevărate în măsura în care îi reprezintă  doar pe răspundaci ( cu excepția notabilă vis a vis de superioritate  rasială).Eu personal de fiecare dată cînd am auzit pe vreun conațional expriîndu-se că ,,românii sunt ….´´ sau ,, așa suntem noi românii….´´ am tradus instantaneu ,, ,,sunt și eu român dar sunt ……………´´ sau pentru a nu ma complica, traducătorul meu automat procesează că respectivul vrea de fapt să zică:  ,,eu sunt un bou.´´ ,  fiind echivalentul tuturor aprecierilor prezentate.

[5] axiomele pe baza cărora fac aceste afirmatii  dupa ce sunt cunoscute sunt simple si par de la sine înțelese.  Rezultatela de aceea sunt de asemenea simple intuitive.

[6]EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime.( sursa  www.dexonline.ro). În text referirea la calitate nu se oprește doar la ierarhizarea valorică (mai calitativ/mai puțin calitativ) ci se referă la forme diferite uneori de necomaprat ale activităților. Spre exemplu existentialismul individual sau social rezultat din religie poate fi considerat antagonic cu cel rezultat din doctrine politice ,,ateiste´´ dar  nici nu se exclude nici este implicit cu forme de existențialism individual sau social  derivate din estetică/artă/știință, etc. Concluzie este că abordarea calitativă se referă la formele de exprimare ale fenomenelor  și la ponderea formelor de exprimare . 

Anunțuri