Înțeleptul

Elementul care dă înțeles societății, care creează  elite sociale și care este în spatele  forțelor care domină societatea  am denumit-o  existențialism.  Existențialismul este produs la rindul lui ca totalitatea acțiunilor motivate de componenta existențială a indivizilor.

Componenta existențială a indivizilor este partea din intelectcare face diferența între om și animal.  Anterior am arătat  că  această componentă existențială este rezultatul unic al suprascrierii inteligenței umane, suprascriere  descoperită  prin experimente ingenioase și dovedită în secole de antropologie.  Asupra acestui aspect ma voi concentra  acum și anume asupra interogațiilor   ,,de ce suprascriere= existențialism?‘‘   și mai important ,,ce este existențialismul?‘‘.

Prima  precizare este că referirea la Existențial sau Existențialism nu are legătura directă sau cauzală cu  curentul filozofic denumit omonim.  Termenul folosit trebuie considerat ca o specializare semantică și este cu înțelesul următor: totalitatea rezultatelor care decurg din manifestarea demersurilor existențiale. Iar demersul existențial este orice întrebare  simplă pusă de un om despre existență/a exista, scopul vieții, rostul vieții, relația individ-univers (pusă ori despre amîndouă părțile ori doar despre una).   De asemenea orice răspuns dat acestor chestiuni  este  demers existențial.

Există de obicei o  primă pornire de a categorisi ca demersuri existențiale doar întrebările/răspunsurile  legate de ființa umană, scopul  sau sensul ei, întrebări importante pe care le voi denumi  întrebări existențiale fundamentale. Totuși la fel de puternic existențiale sunt   întrebarile  (și răspunsurile  pe care nu le știu ) din categoria: ,,Ce este această masă?‘‘,,,Cum este această masă?‘‘ , ,, De ce este această masă?‘‘, ,,Unde este această masă?‘‘ și altele despre piesa de mobilier aflată în fața celui care întreabă.  Genul proxim atît în formularea întrebărilor cît și în construirea răspunsurilor din cadrul unui demers existențial este  caracterul  holistic[1], avînd scop să găsească rostul elementului despre care sunt construite interogațiile  în cadrul unui întreg. Acest tip de acțiune este intuitiv cunoscută drept  cautare a ,,înțelesului‘‘ sau ,,înțelegerea‘‘[2].  Nimic  uimitor în dezvoltarea în această familie de cuvinte a termenului de ,,înțelept‘‘[3] ca fiind maximum apreciativ despre un om .

 Înțelegerea  este prin urmare  existențialism.[4]

 Iisus și Budha

 Am demonstrat (și studiat anterior) că existențialismul singur nu asigură suportul necesar pentru  performațele unui om și că există o  încrengătură de relații între partea atavică și partea existențială, o mulțime de condiționări pe baza cărora se asigură valoarea finală a individului sau a societății. Reducînd problema  doar la elementul existențial al omului și tratînd-o  în condiții de laborator apare o clasificare interesantă  în funție de creșterea procentului de existențialism   dintr-un om,   100% =atavism%+existențialism%,  de la valoarea  procentual minimă posibilă pînă la cît de  mult se poate .

Precizez că următoarea clasificare este făcută doar pentru indivizi viabili  și aparținători unei societăți ( comunități) . Nu este necesar ca procentul atavic-existențial prin care este defint omul generic  să fie în concordață cu rolul în comunitate.

  •          Din  masa totala de oameni tineri, copii în creștere, în perioada  trecerii de la copilărie la adolescență și chiar mai tîrziu pînă către începutul maturității, majoritatea își vor pune  măcar o dată o întrebare existențială fundamentală. Întrebarea aceasta este clară și simplă și are doua părți : ,,cine sunt eu?‘‘ , ,,ce scop ( rol) am eu?‘‘. Cei care nu își pun această întrebare sunt cei care ne interesează acum. Motivul pentru care nu ajung să facă asta este de regulă  lipsa resurselor intelectuale sau dintr-o conjunctură socială care face ca toata capacitatea vitală sa fie orientată spre atavism. Pe acesti oameni îi voi numi ,,Nuli‘‘ ,de la nul=zero. Sunt oameni la limita acceptabila social ( sau nu) iar procentul de existențialism care îi caracterizează este  minimul posibil, sub acest procent dispare umanitatea. Ei nuu sunt capabili să ia decizii ținînd cont de viitor iar comportamentul lor este ușor descriptibil în termeni pavlovieni[5]. Sunt sociopați și fățiș sau  pe ascuns și pot fi categorisiți ca fiind în război cu toți ceilalți oameni. Nu reprezintă un procent mare în societate  deoarece există mecanisme sociale ( economice, politice,educaționale e.t.c.)  prin care oamenii de regulă sunt canalizați mai cu forța mai cu blîndețe  spre un nivel superior de existențialism. Consider ca un procent mare (mai mare decît o valoare măsurabilă ca fiind statistic normală la societățile funcționale) este semn  de agonie a societății în care sunt membri și  un semn clar că mecanismele societății  sunt defecte sau distruse.
  •           Dintre cei cărora  la vîrsta întrebărilor li se întîmplă   întrebarea existențială fundamentală, cei mai mulți vor rămîne doar cu atît. După punerea întrebării, vor studia chestiunea un moment apoi își vor continua treburile interesante  fără a reveni. Poate din cauză că în străfund știu că nu este cazul, poate din cauza faptului că nu merită  ( neavînd resurse) să continuie demersul existențial astfel început și așteapta direcțiile de urmat de la ELITA socială, etc. Motive sunt cîteva,  potențial numărabile.  Masa aceasta de oameni reprezintă cea mai mare facțiune din oamenii societății  și îi vom denumi ,,Baza‘‘. Configurația  procentuală atavism%-existențialism% care îi caracterizează  este stabilă și peste nivelul minim de risc,  procentul care îi caracterizează fiind majoritar absolut atavic.    Sunt identificabili prin pragmatism clar, lipsa subtilităților în motivarea și legitimarea acțiunilor. Acceptă necesitatea aportului de existențialism din parte ELITEI sociale ca elementul coeziv într-o societate. Existențialismul primit îl transformă cel mai adesea în spiritualitate religioasă preluată necondiționat sau alteori în îndoctrinare politică.  Acești oameni sunt docili și predispuși supunerii  în fața ierarhiei. Sunt conservatori și ușor de manipulat , nu au  discernămînt în judecarea  existențialismul indus lor de către Elită, mai importanți fiind vectorii prin care primesc decît caracterul informațiilor.   Din punct de vedere numeric ei sunt majoritatea oamenilor  dintr-o societate, procentul lor din totalul oamenilor poate fi stabilit prin măsurători.
  •            Cei care la vîrsta întrebărilor  nu numai că își pun întrebarea existențială fundamentală dar spre deosebire de oamenii Bază continuă demersul existențial fundamental în sensul că ei caută și un răspuns, sunt următoarea categorie.  Din totalul oamenilor Bază cei care merg mai departe sunt  puțini, doar  rația[9]  unei progresii matematice care poate fi calculată. Las calcularea riguroasă altora și stabilirea tipului de progresie matematică, aritmetică, geometrică sau de alt tip. Pentru vizualizarea  fenomenului la această trecere de nivel voi atribui că procentul de 25% din oamenii care sunt și Bază, merg mai departe.   Pe oamenii care caută un răspuns la întrebarea existențială fundamentală îi voi numi   ,,campioni‘‘[6]. Sunt cu adevărat forța vitală și puterea societății.  La un Campion procentul de atavism   este mai mic decît  procentul prin care este definit un om Bază. Campionii fiind mai puțini  ca număr, suma bruta a atavismului lor și a forței vitale generate de atavism  în cadrul societății este mai mică decît aceeași sumă  pentru oamenii Bază dar potențarea atavismului Campionilor de componenta existențială îi face pe aceștia  dominanți. Aportul lor la vitalitatea societății este major.  Campionii sunt  conservatorii moraliști sau progresiștii energici, inginerii sau meseriașii de ,,aur‘‘,eroii  de război sau oricare ,,stîlp al comunității‘‘. Sunt calificați în activitățile care susțin vitalitatea socială. Acceptă și judecă existențialismul elitei. Resursele  intelectuale mari disponibile, în primul rînd sunt direcționate pentru atavism , cît de mult este nevoie ( peste o valoare alocată,atavismul suplimentar este inutil). Diferența este procentul de existențialism , procent mare pe măsura resurselor intelectuale  mari disponibile. Din pragmatismul potențat de existențialism apare la ei forța vitală sublimă. Demersul existențial fundamental la ei, îi însoțește toată viața în sensul că sunt  în așteptare de  idei și revelații necesare pe care prin intermediul pragmatismului atavic le zidesc în viziunea comună a societății.
  •           ,,Campionii‘‘ care nu numai încearcă găsirea răspunsului la întrebarea fundamentală existențială  dar fac eforturi și își definesc viața pentru găsirea răspunsului sunt următorul nivel. Demersul lor fundamental  existențial este activ permanent  cu consecințe majore pentru toată viața .  Ei sunt ,,intelectualii” veritabili. Unii iau calea religioasă, alții caută răspunsuri artistice sau prin alte forme de cunoaștere. Viața lor este o neliniște continuă. Mulți dintre ei cedează sub presiunea nemasurabilă  a conștientizării infinitului și eșuează în răspunsuri fanatice.  Avem cazul tuturor fanaticilor  indiferent de domeniu sau vîrstă. Incidental manifestările fanaticilor sunt benefice social dar regula este că sunt periculoși și eminamente antisociali, indiferent dacă această situație este recunoscută sau nu (adesea nu este nici măcar recognoscibilă).   Pe de altă parte Intelectualii sunt păstratorii  și creatorii existențialismului curent al societății ei aducînd înțelegere și progres intelectual. Stiința,religia,arta,educația sunt ale lor. Aici își are locașul ELITA, dintre ei  rasar luminații conducători și împărtășitori de viziune.
  •            Rația[9]de intelectuali  care nu numai caută răspuns la întrebarea existențială fundamentală dar construiesc și răspunsuri sunt următoarea categorie. Răspunsurile lor  le voi numi Răspunsuri de grad 1  [7]  și sunt cele care generează liniște intelectualilor.  Elita elitei este o categorisire potrivită. Din respect adînc îi voi denumi ,,Axis Mundi‘‘   ( axa lumii,coloana lumii)[8]. Procentual, resursele intelectuale sunt  în majoritate direcționate  către componenta existențială dar disponibilul mare de resurse  acoperă tot necesarul de atavism.  Apar în istorie ca marii gînditori și sunt creatorii civilizației umane.
  •           Oamenii  ,,AxisMundi‘‘   pentru care răspunsurile de rang 1   sunt insuficiente, pentru care aceste răspunsuri de grad 1 devin parte a unei realități care necesită o altă înțelegere iar răspunsurile  pe care ei le-au dat deja  devin parte din întrebare, aceștia sunt următorul nivel. Capacitatea intelectuală a unui astfel de om este nemăsurabilă după tipicurile comune. Cuprinde în înțelepciunea lui întrebările  și răspunsurile pînă la răspunsul existențial de rang1 inclusiv și mai mult decît atît. Ei sunt Charisma lumii.  Chiar dacă termenul este puternic religios nu se referă doar la înțelegerea religioasă. Marii filozofi, marii lideri ai umanității  cunoscuți sau anonimi sunt acolo. Pot fi orice și pot fi confundați cu oricare altă categorie de pînă acum. Aspecte opozabile ale caracterului sau comportamentului uman îi pot caracteriza simultan fără a genera contradicții. Ei sunt frontiera de sus a umanității.
  •          O rație dintre Charisma lumii sunt cei care nu numai că au asimilat răspunsurile existențiale  de grad1 în întrebare dar au și răspunsul. Răspunsul existențial de grad 2. Ei sunt Demiurgii sau Iluminații. 

Nulii   

Baza   

Campionii  

Intelectualii  

Axis Mundi

Charisma Lumii 

Demiurgii 

[1] caracter holistic-terminologie referindu-se la raportarea la întreg .Termenul este uzual folosit  în medicină și afaceri cu referire la comportamentul conexat la întreg al elementului la care este făcută referința. În cazul de față înseamnă un răspuns complet care include întregul în definirea particularului.

[2]definiția din dicționar : a înțelege= A-și însuși prin activitatea gândirii; a pătrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ( sursa www. dexonline.ro)

[3]ÎNȚELÉPT ~ți m. Persoană înzestrată cu capacitatea de a pătrunde esența legilor fundamentale ale naturii și ale societății; ( sursa www. dexonline.ro)

[4]Înțelegerea este specifică omului și poate fi folosită pentru diferențierea despre care am discutat anterior  dintre om și animal. Devine important astfel sa fie ușor de diferențiat Înțelegerea ca încadrare holistică a conceptului despre obiectul interogației ( masa din exemplul din text fiind ,,obiectul interogației´´ existențiale) și pseudo-înțelegerea prin care sunt operate doar ideile necesare utilității obiectului interogației. Un cîine care își pune întrebări despre o masă își va pune întrebări legate de rolul ei efectiv în realitatea pragmatică, un om  însă poate ajunge la discuții despre ,,esența ´´´obiectului, ce înseamnă o masă și ce transformă în masă un obiect. Sunt evident  oameni ,majoritatea numerică chiar, pentru care  ideea de masă este pragmatică astfel: arată ca o masă, se comportă ca o masă, miroase și se aude ca o masă  înseamnă că este masă. Asta mă face să fiu extrem de rezervat în a propune existențialismul ca fiind suficient să diferențieze omul de animal.

[5] Termenul „câinele lui Pavlov” este adesea utilizat pentru a descrie o persoană care doar reacționează la o anumită situație, în loc să folosească gândirea critică. Condiționarea pavloviană a fost tema principală a romanului lui Aldous Huxley, Brave New World

[6] CAMPIÓN,(Fig.) Luptător, apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion]. ( sursa www. dexonline.ro)

[7] Răspuns de categoria 1  este un răspuns inteligibil și care poate fi transmis altor oameni. Va exista  mai departe în text un Răspuns de categoria 2 care nu fi comunicat fiind accesibil doar celor care ajug la el.

[8] Axis Mundi-,,Paradigma Eliadiana este compusa din trei nivele cosmice: pamantul, cerul si lumea subterana, intersectia intre cele trei nivele cosmice se petrece prin columna cerului, centrul pamntului, axa lumii sau termenul consacrat pe care-l voi folosi, axis mundi. Aceasta axa imaginara este trans-culturala si traverseaza popoare, culturi, religii, societati umane. Traversarea se petrece printr-o a patra componenta sau dimensiune daca doriti, timpul. Acest timp este timpul sacru reprezentat prin mitul care stabileste modalul vizuni, adica simplu cum o societate specifica recunoaste si asuma aceasta axa. Exact aici Eliade si-a format imensul antagonism din partea antropologilor.´´Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21)/http://bibliophyle.wordpress.com/2009/03/31/profesorul-eliade-axis-mundi/

[9]RÁȚIE= (Mat.) Diferența, respectiv câtul constant dintre doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. ( sursa www. dexonline.ro).   Dacă spre exemplu rația aceasta scade exponential, rația de trecere de la campioni la Intelectuali ar fi 6,25%  

Anunțuri