Precizare necesară

Îi atenţionez pe binevoitorii mei cititori că drumul pînă la finalitatea promisă și anume pînă cînd vom ajunge împreună să fim cuprinși de lumina înțelepciunii dată de înțelegerea completă și totală a primului cuvînt promis – ELITA, este lung. Eu nu mă grăbesc. Știu că ar suficient un text de o mie de cuvinte pentru a finaliza clar și concis demersul început dar una din motivațiile traseului întortocheat pe care pare sa se afle povestirea este că eu sunt în aceeaşi măsură si cititor și sunt curios să aflu ce va urma precum un pasionat de telenovele așteptînd episodul următor.

Calliope,Thalia și Polyhymnia joacă Elita la zaruri.¹

Scena unde urmează să se întîmple magistrala revelație are decorul stabilit, construit în „Intermezzo”. Elementele principale ale decorului pictat sunt „Planul general” reprezentînd dualismul indivizibil spirit- materie și „Planul înaintat” reprezentînd dualismul schizoid (precum l-am descris anterior in „intermezzo” fiind rezultat al unei trădări oedipiene). Planul general este foarte amplu, ocupă aproape tot spațiul disponibil. Dualismul indivizibil pe care îl reprezintă acest decor este reprezentat din perspectiva îndepărtată pînă în planuri foarte apropiate transformînd metaforic istoria în distanțe și profunzime, de la antichitatea filozofica la timpurile epocii industriale. Legată de profunzime este paleta cromatică folosită: de la extrema pastelată a lui Platon și Socrate (care decideau sentențios că spiritul divin este primordial) trecînd prin toate nuanțele pînă la gros-planul marxianismului și către final in extrema marxistă compatibilă culorilor contrastante neon (culori necesare pentru a surprinde dualismul în care spiritul mai puțin divin de această dată era modelat și condus de motivații materiale fiind chiar un produs al materiei). În orice situație din Planul general al decorului, genul proxim este că toți gînditorii au axiomă faptul că elementele dualismului uman sunt asociate într-o unitate indivizibilă, funcţionînd la om întotdeauna interdependente. Planul apropiat al decorului este dualismul ultimei rebeliuni, făcut din elemente independente care sunt acționate fiecare de forțe proprii iar paleta cromatică este volatilă diferind nu în funcţie de zona din decor ci fiind diferită în funcţie de unghiul privitorului. Oricît de mic este acest decor prin comparație cu Planul general totuși aici se va desfăşura acţiunea piesei ce urmează a fi jucate.

Primul decor este o pictură măreață epică și epopeică, cît tot spațiul disponibil. Stil eclectic pictura fiind compusă din zone clare în stil bizantin religios, din alte zone pictate in stilul școlii flamande, porțiuni renascentist, academiste, impresioniste si constructiviste. OMUL este aici reprezentat ca o trăsură sublimă diferit funcție de stilul pictural. Trăsura sublimă este trasa de un atelaj format din (cel puțin) doi cai, în funcție de școala de gîndire asociată stilului pictural corespunzător: într-un loc primul cal este cel alb, în altă zonă și în alt stil de pictură amîndoi caii sunt la același nivel şi de aceiași culoare, în alte părți un cal este legat în jug împreună cu un măgar și multe alte combinații. Trăsura are vizitiu sau nu, caii aleargă vijelios sau abia abia se tîrîie. Într-un loc anume din decor este întuneric complet dar suntem asigurați printr-un text scris că și acolo există trăsură sublimă și caii necesari executînd activitățile prezumate (fară detalii despre acele prezumții, ale cui sunt și în ce ar consta). Personajul central de fiecare dată este atelajul.

Al doilea decor Planul apropiat asociat trădării dualismului (dualismul schizoid adică) eu îl vad reprezentat printr-un tablou suprarealist, nu prea mare, avînd central imaginea unui cărucior tras de doi iepuri nebuni înhămaţi la capete opuse. Îmi voi recunoaşte limitele și voi renunța la acest din urmă decor punînd în loc deja pictatele picturi pe această temă. Unghiuri diferite, culori si imagini diferite dar același subiect central. Genialele rezultate artistice ale pictorilor care au înțeles schisma? (?). „Țipătul” lui Edvard Munch. Sau Kandinsky? Sau poate cel mai reprezentativ decor ar fi „pătratul negru”? ². Toate au ca subiect omul în tensiunea dualismului schizoid.

Decorul acesta ideatic va scrie el piesa personajelor ce urmează sa apară. Sunt curios dacă va fi o comedie, o declamație epopeică sau o pedantă prezentare sentențioasă. Sunt sincer cînd afirm că habar nu am.

În timpul căutării de geme se găsesc întîmplător cristale strălucitoare. De această dată o pepita și anume am găsit o clară și frumoasă definire a motivațiilor apariției artei abstracte. Poate este doar pirită sau poate telurit. Pentru asta voi lua altă dată saitrocul.

Note și referințe

¹ de fapt nu joacă zaruri  ci un joc cunoscut ca,, hîrtie,foarfecă sau piatră”
Calliope (Καλλιόπη) – muza poeziei epice, Thalia (θάλλεω) – muza comediei, Polyhymnia (Πολυμνία) – muza retoricii
²Kazimir Severinovici Malevici (* 23 februarie 1878, Kiev – † 15 mai 1935, Leningrad/Sankt Petersburg). Pe 30 decembrie 1915, la St. Petersburg, este deschisă expoziția „0.10” – cunoscută și ca ultima expoziție futuristă – în cadrul căreia Malevici prezintă un număr de treizeci și nouă tablouri abstracte, printre care și celebrul „Pătrat negru pe fond alb”
Anunțuri