Prolegomene

Necesitînd particularizare pentru buna întelegere a primilor şi nefolositoare celor ce vor citi-o in viitor.

În plin asalt victorios al manelizării o importantă redută pierdută a Naţiunii noastre vii este conceptul de ,,elită´´. Toate paradigmările dinamizatoare ale societăţii au central sau periferic (dar întotdeauna esenţial) raportarea la ELITĂ .
Acum nu mai pare să ştie cineva (dintre cei care generează fluxul de informaţii denumit „media”) pe ce criterii şi de ce unul sau altul dintre indivizii din centrul atenției este categorisit ca aparţinător ELITEI. Cvasiunanim calificativul sau categorisirea în acest sens este dată de indivizi agramați, profund inculţi și doar în cel mai bun caz semidocţi iar conceptul de, „elită” este desconsiderat, util doar ca mijloc facil de a linguşi potențații indigeni. Prin urmare mă găsesc adesea în situația cacofonică să aflu că oarecare şmenar-barosan strălucit om de fotbal este în ELITA nu ştiu cărei categorii. Exemple similare grămadă.
Pentru mine particularizarea din acest prolegomenon (particularizare pe care o resimt ca o maculare) a unui concept fundamental în totală contradicţie cu tipul de demers intelectual iluminist de găsire a esenţei-piatră filozofala în care eu sunt confortabil și armonios, este în fapt ca o fixare a coordonatelor primei lovituri de tun în cruciada personală pentru recucerirea Ţării Sfinte într-un rolul pe care de-acum l-am declarat si asumat oarecum public, acela de Partizan atimanelist.

Și astfel am arătat de ce acest prolegomenon este adresat doar primilor cititori, compatrioți și contemporani

 

ELITELE. Initiere
Diferenţa între perfect talentatul meseriaş (scriitor, poet, pictor, ş.a.m.d.) şi artistul adevărat, diferenţa între charismaticul lider al unei mulţimi şi cei care, oricîte realizări au în domeniile apreciate în acea mulţime, nu generează direcţia şi sensul, acele diferenţe sunt cele care califică pe cineva în a fi sau nu om de elită.
Scînteia divină care face diferenţa o voi explica, clasifica şi integra în mecanisme practice.
Precizare obligatorie este ca referirea la divinitate este in acest context metaforică, subiectul este plictisitor de materialist dialectic.

Pentru rigurozitate aduc precizarea despre doua cuvinte utilizate mai sus pe care eu le-am folosit cu valoare temeinică și exact stabilită, cu relevanţă majora in text (contrar aparentei), iar prin aceasta se diferențiază de modul comun în care sunt folosite. Este vorba de cuvintele din familia:, „manelist-manelizare” şi „artă/artist”.
Pe amîndouă le voi desluşi, primul aici ca antinomie a elitismului (aşa cum îl voi defini) iar al doilea într-o înşiruire de cuvinte ulterioară.

Anunțuri